In ochiul bland al trecerii, orasul colorat impletind vechiul cu noul a fost ca o sora dragalasa care ne imbratiseaza pe fuga inainte de aterizarea in Brazilia. Si nici ca se putea mai bine….
parcurile, muzeele, strazile intreaga poveste parca te pregateste pentru o altfel de lume, mai salbatica, mai nesigura, mai apriga.
In Madrid m-am simtit ca acasa….in bratele unei familii mai mari.
Orasul este frumos croit dupa o tusa indrazneata aducand in note vii in fata ta, cladiri inalte cu tocuri dar si piete mici, vorbarete si pline de mirosuri, magazine celebre cu pieptul avantat dar si povesti cu mult lemn, ex: lumea lui Pinochio, palate pastrand in ziduri multe tipete si ofuri dar si casute dragalase cu gene lungi si zambete discrete.
Curgand pe strazi am simtit ca orasul este un frumos sustinator pentru zburatorii care cauta departarile si care cumva aici printre fructe si luminite isi croiesc deciziile.
Fiind capitala, apropierea de Centrul e mai mare, la fel si nevoia de limpezire.
Uitandu-ma la copiii mei catarandu-se pe jucarii inalte sau atingand iarba desculti simteam cum aerul se pregateste, la fel si pamantul, apa, lemnul pentru robusta noastra intalnire cu Brazilia. Si in cupa sufletului i-am multumit acestui oras plin de parcuri pentru tandra imbratisare in care se facea frumoasa noastra pregatire.