Urcand pe munte, mergand catre Machu Pichu…scriam, contemplam, iubeam. Si ceea ce imi daruia extaze sau potiuni de Sens erau opririle mici, rotunde, frumoase.
Atunci parca fuzionam cu Totul. Privelistea aceea neincapatoare ma lua in brate si imi rostogolea in culoare fiecare fibra. Pentru o clipa eram Una cu Frumusetea, Una cu Dragul, Una cu Imensitatea.
Si apoi reporneam masinaria si vedeam pe ecranele interioare, articolele scriindu-se, gandul curgand, auzul decantand.
Si ritmul se cosmiciza din aproape in aproape, fiecare mergand pe harta lui energetica, oprindu-se la bornele lui de Sens.
Din cand in cand Bolta imi arata oprirea trimitand Soarele sa straluceasca in ochii Sufletului,
Si chiar si asa cu greu convingeam trenul sa se odihneasca,
Puneti Stop din cand in cand Traficului interior!!! Si ramaneti in Verde contempland Totul!!!!