Am plecat spre manastirea Bistrita amintindu-mi cu drag de chei, de muntii sfatosi in aerul ruginit si mai ales de mirosurile care m-au transportat in multe Vremuri. Mergand cativa km de la Costesti spre aceasta poarta cosmica am salutat Dealul, Crizantema, Faneata placandu-mi sa-mi las nasul sa cutreiere sa-si ia din toate mirosurile, bucurii, prefandu-le apoi in dulceturi interioare, izvoare si Sens, frumuseti.
Sunt o fiinta olfactiva astfel ca zburdalnicia pe dealuri intr-un astfel de sezon imi aduce o fericire imensa. As merge km intregi fara sa obosesc umplandu-mi fiinta cu multe culori, ascultand, vibrand, imbratisand natura.
Multumind in fiecare clipa frunzelor, copacilor, florilor pentru imensitatea frumoasa cu care ma dansau…. am simtit de multe ori cum imi strecurau in suflet niste mici paradisuri extatice, bucurii intregitoare, simple si frumoase, graitoare doar in necuprins.
Apoi tesand articole in aerul de munte am simtit tasnirea interioara, clarul cum se deschide si insasi florile sufletului cum isi dau mana cu cele exterioare, surori regasindu-se, vorbindu-mi si mie dar si Totului intr-un dulce grai.
Daca va inunda ceata sau oful sau doar o cautare….mergeti la munte si cereti indrumare. In aerul lui, gandul se destinde, in viul lui, Gratia ti se dezvaluie…..noi frumuseti in interiorul tau, desenand.