Aclimatizarea nu a fost usoara. Am ajuns in Puno sambata, 27 oct 2018 si ne-am cazat foarte repede la hotelul Jose Antonio. Lacul Titicaca ne-a imbratisat cu totul patrunzand in ochii sufletului cu sprinteneala. Cativa dintre noi au inceput sa aibe ameteli, sa vomite, sa simta o usoara ameteala. Efortul organismului de a se alinia era vizibil. Lacul Titicaca este cel mai mare lac din lume, aflat la inaltime.

A doua zi am pornit spre Uros. Un soare minunat ne-a salutat de la inceput pana la sfarsitul excursiei. Acelasi simbol un cerc-curcubeu de jur imprejurul radiantei ne-a fost alaturi. Impreuna suntem Una.

In insulele plutitoare ne-am simtit minunat alaturi de copiii, barcutele colorate si plutitoare, casutele lor de paie. Ii imbratisam cu totul pe acesti peruani puternici, frumosi, radianti. O ceata usoara inca mai era pe grup. Efortul corpului de a se alinia era vizibil. Unii trageau la somn, altii nu puteau manca, unii aveau greturi insa zambeam cu totii lasand ziua sa ne teasa in interior, bucurii.

Cand am pornit spre Taquile am simtit cum se ridica, greutatea. In trena acestui lac se afla un oras minunat format din sali minunate, centre, cristale, technologii avansate, comunicatori universali. O perdea din luminite verzi m-a invitat sa patrund intr-un centru alb. Era 8 paturi ca niste oua cosmice. M-am asezat pe unul ghidata de niste entitati forte inalte, alb-bleo. Un ecran mi-a dezvelit ca si ghizii mei erau aici. Aran mi-a spus ca…orasul luminic a existat candva la suprafata insa cu mult timp in urma a facut trecerea. Acest vers divin sustine evolutia peruanilor dar si planeta. E una din intalnirile puternice de care cu totii aveam nevoie macar ca ceilalti poate nu o percep asa desi perdeau ii curata, ii limpezeste, ii aseaza. Apoi energiile de pe Taquile ii vor ajuta sa se simta aliniati, puternici, radianti.

Am stat aici pe patul-ou cateva secunde primind ceea ce noi am numi o hidratare dar si o activare. Intr-o spirala argintie, oul se misca de cate 3 ori apoi venea o oprire in care 8 raze lucrau. O tesere fina se suprapunea peste corpurile subtile ca un vesmant nou.  In filecare ou se flla cate un coleg din grupul nostru sau alte fiinte toate venite la aceasta activare pe caile Gratiei. Cand ne-am oprit 8 cristale de diferite culori au tesut un curcubeu ca acela pe care l-am vazut pe cer in jurul Soarelui si aici pe lacul Titicaca. Cum corespondeaza pamantul cu Cerul. Si in ziua in care am vazut prima data acest curcubeu-cerc in jurul soarelui la Nazca, Valentin mi-a daruit fara sa fii stiut de simbolul prin care Cerurile graiau…..un lantisor cu cercuri-curcubeu avand in centru, Radianta. Toate se leaga intr-un mod minunat.

Am ajuns apoi in Taquile, un loc frumos cu trei temple active. Insula se saruta cu lacul Titicaca…. calduros, sprinten, bucuros. Oamenii sunt imbracati colorat si zambetul nu le pierde de pe buze. Am stat aici savurand verdele, albastrul lacului, povestea lor. Traditiile sunt foarte vechi aici. Barbatii fac ce fac in societatea noastra femeile si femeile ce fac barbatii. Desi rolurile sunt schimbate si barbatii, tes, gatesc, te servesc la masa, simti ca oamenii se impletesc minunat ei intre ei precum si cu natura, apa, Cerul.

Eram zambaciosi cu totii.

In sfarsit micul munte ne activase puterile. Ghidul nostru deschis si conectat ne-a revelat multe lucruri despre spiritualitatea peruana si a facut-o simplu, jucaus, calduros dezvelind foarte mult din conexiunea lor cu soarele, natura, mama-pamant. Calatorind in apus  am trecut din nou prin perdeaua de luminite nu pentru a primi ci pentru a inchide intr-un mod minunat, temele zilei.

Lacul ne-a imbratisat daltuind in noi, o noua intelegere. Impreuna suntem Una.