Dupa ce am trecut prin templul Soarelui si am onorat Tatal, am urmat drumul primului incas-Fiul si dupa ce am intrat in Machu Pichu, chiar in a treia zi a portii energetice pe 22 martie am ajuns la Lacul Titicaca-Mama.
Pe insulele Uros am simtit Bucurie, Elan, Frumusete. Casele sunt mici si facute din stuf, barcutele au o poveste a lor, femeile sunt calde si pline de zambet. Barbati nu prea sunt pentru ca ei pleaca in orase sa munceasca.
Insulele acestea sunt parca desenate de Ceruri. E mult Soare si in ochii gazdelor dar si in fiecare casuta. Marturisesc ca am simtit bucuria de a fi Impreuna-Una si as fi ramas aici la infinit. Marea simplitate este atat de Frumoasa.
Apoi am pornit catre Taquile o insula mai civilizata unde am ramas pentru cateva ore in imbratisarea unei familii care ne-a rasfatat nu doar cu mancarea fizica ci si cu mult zambet, drag, caldura si poveste.
La Templul care nu mai exista dpdv energetic, am putut sta in fata lui pe iarba, am meditat si in rasaritul de aripi un triunghi enigmatic am putut vedea.
Ghidul nu stia decat de unul din punctele acestui triunghi astfel ca mai multe am aflat noi, rasfoind in contemplatie, povestea acestei insule.
Si Uros si Taquiele erau fiicele Mamei-Lacul Titicaca si noi ne-am simtit onorati sa fim primiti de ele si mangaiati cu atentie, bucurie, zbor.
Apoi am pornit cu barca catre Puno, lasand Soarele interior sa straluceasca.
La cateva mile distanta de Taquile, un vant urias ne-a luat pe sus transformand barca cu motor intr-o coaja de nuca, zdrobita de valuri.
Vartejuri mari se formau si parca Cerul nu ne mai auzea, apa venea cu putere, valurile se ridicau cu forta, totul se transformase brusc intr-o mare provocare.
Le-am transmis verbal si nonverbal oamenilor sa se roage, sa lucreze cu lumina, fiecare dupa cum stie sa ne unim sufletele in Liniste, Credinta si Rabdare.
Mi-am chemat Tatal trecut dincolo de Val si l-am rugat sa glasuiasca in sufletul celui care conducea barca apoi am chemat toti ghizii mei si ai grupului si cu tot dragul meu am inceput sa lucrez. Am facut iertari, dezlegari, am botezat cu lumina, am configurat.
Pe sufletul grupului se afla mult orgoliu, suficienta, suparare, barfa, carcoteala si astfel am intrat noi in Templul Mamei.
Nu e de mirare ca valurile cele mari venisera sa ne spele aceste reziduri, venisera sa ne ajute sa ne lipezim interioarele.
Mama ne chema sa ne unim Sufletele in Iubire, Curatenie si Rabdare.
Si a fost atat de neprevazuta insa atat de adancitoare aceasta invitatie a ei.
Iti multumesc Mama, te imbratisam cu tot dragul,