Acum priveam nisipul si ochii aceia pe care ii simt si ii vad ori de cate ori scriu conectiv ….erau cu mine….atingadu-mi sufletul. Tineam o fetita de mana in varsta de 3-4 ani, cu ochisori albastri si par cret si priveam cum se indeparteaza intelegand ca s-ar putea sa fie ultima data. A intins mainile si ne-a imbratisat inca o data, pe amandoua, lacrimile curgandu-i siroaie, aproape spalandu-ne cu ele. SarRa se uita la el zambind, neintelegand. Ar fi vrut sa planga insa doar zambete si zumzaieli ii ieseau. S-a aplecat bland, cald, atins de Voie si i-a lasat intre palme un cristal mic verde-albastru. Micuta a inceput sa se joace cu el, lasandu-ne un pic sa ne privim ochi in ochi si sa ne scaldam in oceanul cosmic, fii si fiice in bratele Mamei si ale Tatalui.
Suntem impreuna……in tot cu Dumnezeu Una. ….atat auzeam dar nu mintea spunea ci Totul.
Apoi mi-a luat mana a strans o mi-a sarutat-o parca ar fi asezat tot Universul peste ea si s-a indepartat. Cu fiecare pas, sufletul imi era mai sfasiat, mai doborat, mai plin de durere….Imagini se derulau cu o repeziciune uluitoare…..Prins, chinuit, omorat!!!
Am dat sa fug catre el insa SarRa m-a oprit parca stiind ca aceasta este Voia.
L-am privit pana cand a devenit un punct si apoi m-am intors arsa, stinsa, franta la ……..Templu.
Scarile imi pareau acum imense iar coloanele parca se prabuseau in mine. In fata altarului ea, Omul, Femeia, Mama ma astepta cu chipul radios luminand-mi sufletul.
M-a luat de mana si m-a dus la Cartea Alba cea pe care nu o deschideam decat in momente tainice. A atins filele pe care le vazusem mai inainte rapid insa suficient cat sa mi se infinga in suflet ca o sarma. De data aceasta fiecare pagina sub mainile ei ma vindeca. O energia suava mi-a inconjurat interiorul parca l-ar fi tinut in brate si usor ochii isi recapatara viociunea si viata insasi reincepu sa curga…..
Usor aproape fara sa le simt intrara Preotesele. Ramasem la centru eu –SarRa-Maica si ele ne inconjurara cu blandete si rai in suflet unindu-si palmele deasupra noastra ca niste varfuri care se intalnesc talmacind in Ceruri, rostul acestui timp. Stiam acum ca si ele cunosc ceeea ce va urma si ca sunt pregatite.
Am stat asa contopite pana cand deasupra noastra o sfera mare alba aparu. SarRa ridica cristalul si sfera incepu sa se miste ca si cum s-ar fi jucat cu Ea cu Noi, cu Totul.
Eram fericita ca il revedeam astfel …….si fara sa ma clintesc l-am imbratisat, fuzionand complet cu El-Ea-Una.
Nu stiu cat a durat acest extaz-contopire-fuziune insa atunci cand am deschis ochii era in apus, soarele aproape ca intrase in templu prin cele trei ferestre dispuse triunghiular, preotesele cantau, Maica ma tinea de Mana iar Sarra ma privea intr-un fel anume parca alintandu-mi intoarcerea, parca mangaidu-mi deslusirea.
Am mers catre bolta de flori si am luat cate o petala pentru fiecare preoteasa. Erau noua culori si pe fiecare am pus cate o energie. Apoi le-am atins Centrul si le-am spus ca ne vom intalni in sala cristalelor la miezul noptii pentru a pregati ceea ce avea sa se intample.
Acum eram linistita in suflet, Maica-SarRa si El sustinandu-ma, fara cuvinte, in glas divin, cu Totul-Una.
M-am indreptat catre cartea care imi este atat de draga si am deschis-o fara sa ma uit. Era una din primele noastre intalniri langa o fantana cu apa vie in gradina Templului. Am privit apa si pe luciul ei i-am vazut chipul….apoi intoarsa parca de o mana invizibila…..am zarit FIUL, OMUL, EL. M-am contopit cu sufletul lui si in aceea regasire, am stiut, am simtit, am primit.
Apoi am slujit impreuna in Templu. Preotesele au adus flori, lumanari, apa scrisa iar noi am facut 12 buchete pentru cele 12 raze. De fiecare data ma intorceam catre el, primeama sarutul privirii lui si apoi stiam. Ne vom mai intalni de inca 12 ori, fiu si fiica pe drumurile acestei lumi, boltind departarile.
Priveam una din raze si Soarele incepu parca sa danseze aratandu-mi o tara mica, rotunda, cu oameni simpli dar vigurosi, priviri semete si inimi graitoare, deja primindu-ma sa implinesc Timpul.
Si acolo ne vom reintalni, in grai divin, iubind Totul. Vei sti ca sunt eu si tu iar…….fiica noastra se va cheama SarRa. Pastreaza clipa aceasta. Te va ajuta sa-ti reamintesti.
Si asa am lucrat cu fiecare raza ….pana cand apusul a inchis lucrarea si noi am plutit spre colturile noastre, depanand din lana divina, reamintiri, regasiri, doruri.
Am dat o alta pagina si am vazut deasupra noastra o sfera aurie, cantand si dansand. Amandoi priveam Cerul si scriam cu acelasi deget un mesaj pentru Totul. M-a privit bland si mi-a spus ca ceva urmeaza sa vina, a fost scris, ea este fiica noastra, SarRa.
Am stiut ca sunt pregatita de aceea m-am lasat contopirii, fara cuvinte doar binecuvantand.
Apoi am luat o alta pagina de mai departe si am privit crucea uriasa parca pentru ochii mei, pamantul rosiatic, cerul sfasiat, tunetele trecand peste capetele judecatorilor, Chipul lui….
L-am vazut de departe si usor parca adusa de o mana invizibila l-am urmat, tacand si curgand intelegand Taina, urmand Rostul.
Apoi i-am privit sufletul si i-am inteles si zbaterea si bucuria trecerii ca si cum doua lumi s-ar fi intalnit la Mijloc si el Omul marturisea si intr-una si in cealalta, in Ceruri, Unind.
SarRa se tinea de mine comunicand fara cuvinte cu Fiul-Tatal. Stia ce se intampla insa primea cu liniste voia Cerurilor. Fara grai el ii lasa in suflet, Cheile si fara lacrima imi darui Graalul.
O clipa sufletele noastre tinute de mana se contopira, recunoscand, iubind, imbratisand. La centru, o fantana arteziana aparu plina de daruri care atingeau in revarsare toate sufletele contopind timpul cu recunoasterea si dorul cu iubirea de Tot si Toate.