In anumite situatii ati simtit cu siguranta cum pionul alegerii parca va este luat din mana si va treziti pe o alta linie de destin sau deciziile se topesc pana seara si alte lucruri se aseaza pe harta dvs de evolutie sau plecati catre o destinatie si ajungeti altundeva. Nu e nimic intamplator. In jocul divin toate isi au rostul lor.

Marturisesc ca au fost momente in viata in care la carma navei mele nu eram eu. Marea era involburata si mi-am dat seama dupa mult timp,  ca un cineva minunat, misterios si drag m-a condus in portul cel mai benefic elevarii mele.

Am inteles peste ani ca Sinele Divin invitat sa ne ajute ne poate lua pe aripile lui pana pe cel mai inalt varf harazit noua.

Nu planificati totul. Nu controlati orice amanunt. Nu asteptati de la marea organizare, un anumit tablou. Lasati minunea care suntem sa se manifeste.

Imi amintesc de un moment coplesitor cand vrand sa ajung la Manastirea Bistrita din Moldova la Icoana Facatoarei de minuni a Sf Ana am ajuns la alta manastire Bistrita  de Valcea insa unde se aflau moastele Sf Grigore Decapolitu. Cand am intrat in biserica am fost uluita sa vad trupul sfantului dezvelit, trei oameni langa el si eu invitata din primul moment sa sa le sarut, sa ma bucur, sa ma impletesc cu aceasta taina. M-am simtit scuturata de un fior placut. Inca o data degetul divin mi-a desenat directia. Dupa viul acesta al intalnirii in lumina cu unul din protectorii mei, mi-am vazut viata ca un film care se derula in sens invers, cu mii de scene in care fortele divine erau prezente si eu le simteam si le urmam sau nu. Eram uluita. Apoi am scris intr-o ora o carte cu o viteza care nu apartine acestei lumi, am adormit un pic mai tarziu si inca ……tivita cu lumna, am stiut ca mainile sfantului in noapte m-au trezit la rugaciune.

Asa s-au derulat 3 zile de gratie, in note divine si multe minuni.

La final plecand spre Bucuresti in gara de la Valcea mi s-a facut rau si am cazut. Cand am deschis ochii intr-o strafulgerare am inteles ca mainile care imi tinusera capul sa nu zdrobeasca de tocul metalic al usii, erau mainile Sfantului cele pe care cu cateva zile in urma le sarutasem si iata tot ele isi luau la revedere astfel, frumos, protector, nelimitat.

E minunat sa intri in jocul divin, simplu, fara asteptari, lasandu-te purtat catre cel mai inalt munte, care esti.