Mergeam pe un drum alb…..urmand un nor-floare, vantul divin si o chemare duioasa. Ma apropriam de un munte in drepta caruia se afla un izvor mic……serpuit. M-am asezat cautand Limpezirea. Mi-am apropriat chipul……si am lasat izvorul sa cuvante. In apele vii graitoare…am vazut mai multe povesti ….. un luptator, apoi o fiica, un batran apoi chipurile s-au facut multe…toate cumva le traisem si apoi a venit unul…..ca o sfera alba nescrisa. Am cautat in el…..si am descoperit in centru, un punct prin care m-am scufundat….intr-o vreme arida, nisipoasa….pe un drum pietros in fata mea fiind el, Crucea si oamenii care tipau. Un vuiet surd imi activase parca ceva din mine…cumva amortit. Eram acolo si totusi aici, un stalp inaintand prin timpuri. Mergeam greu, palmele fiind pline de rani, la fel picioarele. Nu stiam de cate ore inaintam asa aproape tarandu-ma ……intr-o durere sfasietoare. Ceea ce vedeam in fata mea erau niste spirale de nisip si o multime zburlita care tipa razbunare sau cel putin asa percepeam….Pentru o clipa cu totii ne-am oprit. Cateva lovituri i-au umplut corpul subtire de sange. M-am apropiat si i-am vazut chipul bland, urmand Voia. Nimic nu tresarea din viul celest. Parea imbracat cu lumina desi corpul ii era plin de rani si sange. Paznicii au inteles ca m-am apropiat prea mult m-au lovit si m-au aruncat intr-o parte ca multimea furioasa sa ma calce si pe mine. Usor, usor am reusit sa-mi recapat fortele si sa reiau drumul. La a zecea oprire am vazut un fum mare care ne inconjura pe toti. Inca mai speram sa vie o minune si ……chipul lui sa radieze peste noi.Pentru o clipa i-am simtit zambetul plin de caldura, fulguind in suflet. Copiii ai mei, se implineste Voia Tatalui. Priviti si nu deznadajduiti. Sunteti aici cu mine si peste timp, in Tot. Impreuna vom duce tortele vii ale credintei catre toate sufletele. Am inchis ochii si am simtit un nou rau de lacrimi. De la prima intalnire cu Maica, in adevar o initiere am simtit ca izvorul divin al lacrimilor spala tot corpul lumii. Pentru o clipa i-am vazut capul….zambind si noi toti un unic corp….acum plin de rani. Si am luat parul, lacrimile si puterea aceea si m-am apropiat de el. Fumul ma proteja de paznicii care se luptam cu ceva urat, innecacios, rau. Simteam ca trebuie sa fie acolo….Am atins ranile cu mainile si le-am sarutat. Mai multe lacrimi ca o alifie au inceput sa curga …….linistind parca durerea. O privire matasoasa…..s-a ridicat. O sa ne vedem din nou. O sa fiu cu tine, cu voi …cu SarRa. Am luat mai multe suvite si am acoperit cateva rani in care pusesem lacrimi. Stiam ca nu sunt sarate ….ci dulci ….si vindecatoare. Chipul ii plutea peste toti chiar daca in fata mea se aflau doar rani si sange. Pentru cateva secunde l-am imbratisat….cu totul, fumul acoperindu-ne in totalitate ca un val ceresc. Am plutit in mantia lui sarutand Omul, Fiul, Totul.
Priveam ochii aceia atinsi de Ceruri cu care ma cautase in multime, pescuindu-ma. Sa vii la mine, imi spusese…..sa vii cu apa, panza noua si o piatra. Le-am luat cum am putut mai repede si le-am pus la picioarele lui. Cu apa m-a spalat, cu panza cea noua m-a imbracat iar pe piatra a scris cateva cuvinte pe care le -a imbracat intr-o stea-cruce. Le vei citi la timpul potrivit. I le-am aratat mai tarziu lui Petru…apoi lui Matei….insa ceva ca un susur ma chema la izvorul nostru. M-am dus in toiul noptii lasand luna sa graiasca. M-am asezat si i-am multumit apoi am pus piatra langa izvor. Mai multe chipuri mi-au aparut……apoi o sfera …si in centru aceasta piatra avand o stea-cruce. Din mijlocul ei …o tasnire de raze….au atins Timpul. O raza mov-roz-alba….s-a impletit cu privirea mea, a noastra..Urmand Crucea vei gasi Steaua. M-am oprit si am vazut cum sfera se umple de un soare frumos avand o stea in el si in miez o cruce pe care plutea chipul lui. Voi rasari in inima ta, ori de cate ori ma vei cauta….
Primire, iubire, bucurie,
Drag si regasire
In ochiul trezit.