În 2013 am mai fost în Iordania și ceea ce păstram în memoria afectivă era Petra în noapte si concertul de instrumente tradiționale care îți încălzeau viul inimii. Acum în răsăritul primelor zile din valsul cu Iordania am așezat locul în care Ioan Botezatorul a fost întemnițat înainte de decapitarea lui, botezul din Iordan și cea mai veche hartă a locurilor sfinte făcută in mozaic din biserica Sf Gheorghe aflată în Madaba. Pentru mine capitalele nu sunt prea grăitoare pentru ca aglomerația îți macină lumina interioară, îți tocește entuziasmul și după o zi intreaga de freamăt ai sentimentul ca ai trecut prin multe senzații însă nu ai rămas cu nici un sentiment.
Chiar dacă prima zi am petrecut-o în Amman la muzeul național, în biserica ortodoxă, la moschee, în cetatea veche cu adevărat ziua a doua cu cele 25 de suflete radiante …avea să-mi deschidă Marile Porți Interioare.
Am pornit devreme și oarecum tainic, onorând în suflet Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul( care a fost pe 29 aug) și fiecare pas pe piatra veche și grăitoare parcă avea ecou în noi, și dragoste și primire. Era numai grupul nostru șerpuind până la cetatea lui Irod unde Salomea răpise cu dansul ei mințile și sufletele…și în noi se așternuse o Pace frumoasă și aurie ca Soarele care ne îmbrățișase încă din primul moment, luminând cărările interioare. Mergeam făcându-ne Iertările, unii lăcrimând, alții ascultând Locul, Timpul, Povestea. Ghidul nostru Angela, ne intridusese în timpul biblic de pe cercul ei de înțelegere insa nu ajunsesem înca in Miez. Simțeam cu toții ca ceva urma să iasă din spatele Cortinei și ca niște scolarei curioși ne-am apropriat de Cetate și apoi de locul în care a fost întemnițat Ioan Botezatorul. Și un con de lumină s-a deschis și mai multe raze de diferite culori ne-au atins și mințile și sufletele. Și cuvintele pășeau în noi aduse de vântul Gratiei, Soarele Grăitor și Spiritele Locului și ceva Frumos, Măreț, Viu ne lumina Interiorul. O horă de sfere luminoase înconjurase temnița, apoi cetatea și valsul acesta de rugăciuni unind Cerul de Pământ, spala și Lacrima si Timpul și Durerea. Pentru câteva clipe și în noi parcă coborâse hăul cel greu apoi niște aripi de lumină ne chemaseră să zburăm ca niște porumbei deasupra Filei deja scrise onorând Chipul de Lumină al Sfântului Ioan Botezatul. Și cântecul interior ne era aurit de descoperirea vie ca Sfântul cu Corpul lui de Lumină este cu noi, ne inițiază pe fiecare pentru a descoperi acel IO( om unit cu Isus Hristos) dezvelind Cerurile, Voia Domnului, Chipul de Lumină.
În viul locului pe raza dezvelirii m-am văzut întemnițată de n ori însă Cheile Credinței le-am descoperit doar în câteva vieți și doar atunci când le-am primit de la Mire din interior către exterior Omul înțelepțit a putut deschide ușa coliviei și primi cu dragoste, lacrimă, tâlc …Voia Cerurilor.
Iordania cea radianta
