Pentru pesimist exista in timpul anului numai zile ploioase si noroase, foarte putin luminoase de abia accepta sa recunoasca existenta catorva raze de soare. Pentru optimist nu exista decat zile insorite intrerupte de cateva ploi binefacatoare. Ii prezentam un proiect pesimistului? Va vedea un munte de obstacole ce se opun realizarii lui. Dimpotriva optimistul accepta un proiect nou cu entuziasm depasind obiectiile ce ii sunt prezentate si vede imediat ca proiectul poate fi realizat spre satisfactia tuturor.
Deseori pesimistul chiar scrie, Cate carti nu au ca autori oameni care simteau nevoia sa sublinieze ca lumea este destinata raului, ca existenta este absurda, ca nimic nu merita. Dar daca binele nu trebuie niciodata sa triumfe daca nimic nu are sens daca nimic nu merita ceva de ce sa se mai straduiasca sa vorbeasca si sa scrie? Logica l-ar indemna sa ramana mut. De ce e nevoie ca acesti autori sa intunece cu norii lor negri mintea si inima celor care il vor citi?
Dar care este originea pesimismului? Unii vor pretinde ca este luciditatea lor. Deloc. Sunt ambitiile lor, dorintele lor nemasurate pe care nu au reusit sa le implineasca. Atunci traind deceptie dupa deceptie au ajuns sa aibe despre lume o viziune dezamagitoare.
Acela care se concentreaza asupra realizarilor materiale, a posesiilor, a banilor, a puterii si nu reuseste sa le obtina isi resimte amar esecurile ca si cum ar fi pierdut totul. In timp ce acela care are nevoi spirituale este mereu sustinut.Prin aspiratiile sale la o viata superioara el a tesut fara incetare niste legaturi cu lumea divina iar aceste legaturi produc in el niste vibratii secrete. Chiar daca nu reuseste sa-si implineasca pe deplin toate aspiratiile aceste vibratii resimtite in profunzimea sufletului sau il ocrotesc tinandu-l la adapost de descurajare.
Nu exita decat o situatie cand aveti dreptul sa fiti pesimisti atunci cand ascundeti o fapta rauvoitoare.
Intr-o scoala initatica nu trebuie sa intalnim pesimisti. Si daca sunteti asa este pentru ca nu v-ati orientat intr-o directie buna, nu ati pasit inca pe calea stiintei spirituale fiindca chiar de la inceputurile acestei stiinte ati fi sesizat ca adevaratul viitor al fiintei umane este lumina, frumusetea, bucuria, implinirea sufletului ei. Desigur, pe drum veti intalni greutati, va veti ciocni de niste obstacole dar pentru a le depasi nu trebuie sa va pierdeti scopul vietii ci sa va bucurati dinainte de aceasta fericire care va asteapta. Numai constiinta predestinarii noastre divine ne permite sa pastram speranta.
Inteleptul stie ca scopul omului este de a-si regasi intr-o buna zi patria sa celesta. Pe calea care duce pe acest taram el va intalni raul sub toate formele lui, va suferi, se va indoi de altii, se va descuraja. Dra chiar si in cele mai critice momente el nu se va ceda deoarece in inima sa in sufletul sau ramane inscris acest adevar ca Dumnezeu l-a creat dupa chipul sau iar acest chip al Domnului contine ca putere toate bogatiile, toate izbanzile.
Pesimismul nu este deci copilul intelepciunii ci al celei mai mari ignorante.
Optimismul in care cred este speranta ca viitorul va fi mai bun. Chair daca prezentul nu este extraordinar, puterile vietii si ale binelui sunt atat de puternice incat ele pot mereu sa invinga raul din moment ce fiinta umana hotareste sa se asocieze cu ele.
Viitorul vostru de fiu si fiica a Domnului va este mereu deschis.