Am postat din nou aceasta calatorie in umbraluri pentru toti cei care cred ca pot scapa de datorii…..dincolo. Aceasta deschidere de Sens a avut loc in noaptea de 9 spre 10 mai 2018. Multumesc fortelor treimice care s-au aflat alaturi de mine in aceasta calatorie dureroasa insa plina de talc.
Nu cultivati triunghiuri formate din patimi ca bautura-jocul de noroc-sexul sau triunghiuri formate din suparari pe Dumnezeu-viata-oameni sau alte chipuri cazute ca neacceptarea-neiubirea-neincrederea. Toate acestea functioneaza ca niste lifturi care ne duc in zone gri-reci unde culegem ceea ce am semanat si unde suferinta e mare.
………..
Desi atelierul din 9 mai mi-a aurit pasirea, sufletul imi era inca trist si intr-un fel plin de lacrima pentru un om frumos care fusese si unchiul meu, fratele mamei si care in deznadejde isi luase viata chiar pe 9 in dimineata zilei ce tocmai trecuse. Initial am vrut sa aman atelierul insa treimile cuvantatoare m-au ghidat sa continui ….sa las trena zilei sa se aseze chiar si cu acest brau de lacrimi. Ii trimiti din atelier o raza pe care asezi toate lucrarile voastre. O va primi. Il va atinge.
Ma pregatisem pentru somn lasand in bratele rugaciunii, durerea, oful, regretul, limpezindu-ma atent si facand valsul sferelor. Undeva in jurul orei 24 00 am simtit ca Triunghiurile ma cheama si in cadrul lor, un fum, o ceata se afla… El, omul care a plecat, unchiul. Am nevoie de rugaciune. Mi-e frig si e tare rau aici. E bezna, totul ma strange iar intunericul e de nepatruns…doar o raza mica, subtire m-a atins. Ea m-a condus aici. Ma simt ca-n ocna, in puscarie. Nu pot face nimic. Lasoul altul, mai tare decat cel fizic ma strange in continuu. Roaga-te pentru mine.
M-am sculat cautand febril acatistul pentru cei adormiti si paraclisul salvarii sufletelor din iad de catre cei 7sfinti si arhangheli. Rugaciunea curgea de la Sine si sufletul in zbucium parea ca primeste insa de linistit, nu se linistea.
M-am oprit dupa ceva vreme, am incercat sa dorm insa triungiurile luminatoare m-au chemat sa scriu.
Inainte de a accesa biblioteca divina si de a lasa scrisul sa ma largeasca am aprins lumanari numindu-l pe el, unchiul de 3 ori in trei triunghiuri formate din sfinti.
Apoi lacrimile m-au inundat ca o perdea…..Ce pot sa mai fac acum, unchiule?!!!!
Mi-am ridicat privirea spre chipul lui Isus….Doamne ce este ingaduit sa spun, sa fac, sa tes? Ce spun protocoalele ceresti in cazul suicidului? Si ce e in dreptul meu sa fac?
M-am asezat cu mainile pe pianul meu cosmic, degetele luminandu-mi drumul, ca niste felinare. Usor un val s-a dat la o parte…..si un fluid alb, o femeie, bunica…..mi-a aparut mergand pe un drum cenusit avand in spate, fiul legat cu multe sfori, carand cu greu, mai multe fiare.
M-am intors catre ghizii mei…Nu inteleg….ARan mi-a raspuns. Ea l-a legat. Si acum traieste impreuna cu el, prinsoarea. M-am uitat la mainile ei…rosii murdare de sange, la fel pieptul apoi gura. AraN ce vrea sa insemne? E un blestem, o legatura prin care s-au legat, chemat, prins.
Sa inteleg ca suicidul a fost partial determinat de aceasta legatura?1 Si aceasta si alte patimi si pacate au contribuit: bautura, tigarile, dednadejdea, neiubirea, neincrederea, neiertarea.
AraN, cat timp va sta aici?
7 ani de frig si ocna apoi dupa cum vor randui Inteleptii.
Un alt val s-a dat la o parte ….si o pajiste moarta s-a ivit. Pe pajiste multi, foarte multi oameni cu mainile si picioarele legate mergand incet, oftand, plangand, tarand propriile patimi sub forma de animale care ii muscau de diferite parti, unii tipand, altii regretand amarnic, altii curgand ca o zeama mirositoare, inundand neplacut privelistea pentru o clipa apoi revenind in acelasi corp zdrobit mutilat de aceste animale jalnice. Ei sunt betivii care se spanzura si unii dintre ei mai au si alte pacate.
AraN imi este greu sa ma uit….Inteleg ca este urmatorul strat. Aici cat vor sta? 14-30 de ani si apoi dupa cum spun Inteleptii.
Un alt val se ridica …..pentru a dezveli o mare coloana de fum…..Am vazut ca nu era nici o masina si nici o fabrica desi ceata era foarte intensa si innecacioasa. Printre randurile cenusite am zarit alte suflete care isi luasera viata, multe legate, neputand respira, sufacandu-se. Aerul era dens si greu si fiecare se chinuia. Aici sunt cei care s-au spanzurat si isi traiesc plata. Si-au luat aerul vietii, acum nu-l mai au. Si cat va dura. In registrul vostru? 18-25 de ani dupa care Inteleptii vor decide.
Un val se ridica din nou. Si aici?
AraN imi arata un tren fara locomotiva care nu ducea nicaieri, creeand niste bucle dureroase, pline de emotii puternice care veneau in valuri, te inundau, nelasandu-te sa vezi vreo luminita, sa ai vreo iesire. In tren sufletele legate la maini si la picioare se chinuiau in aceste bucle, retraind propria deznadajde, neiubire, frica, neacceptare, neiertare.
Si aici? Tot cei care se spanzura, in propriul tavalug al emotiilor, in propria inundatie. Fara capat, fara lumina de la capatul tunelului, in strigatul emotiilor traite in viata cu trup.
AraN e prea mult. Cand vor iesi de aici? Intre 50-100 de ani. Imi par ca fiind o vesnicie. Si ce putem face?
Luminiti drumul lor. Cum? Cu milostenie, rugaciune, fapta buna, lumanari consacrate, iubire.
Le pot primi?
Priveste acum…..O fasie aurita cobora peste un corp descarnat, legat, trist si cand fularul il atinse, doar pentru o clipa, corpul se lumina si chipul radie…O secunda insa ce minune!
Apoi AraN imi arata camera transportatoare, camera rugaciunilor noastre. De aici veneau jeturi diferit colorate care erau luate de entitati, modelate si directionate catre cei care isi luasera viata. Primeau dar parca nu simteam ca primeau asa erau de hamesiti. Apoi deodata …o liniste crea un cerc de lumina si mai multe entitati, frumoase, radiante coborara aducand aerul bucuriei. Printre ele Maica straluci. Mana ei creea o punte jumatate alba jumatate gri astfel ca cei prinsi de negura pornira, urcara insa chiar la jumatate cand zambetul se dezveli, pasirea le fu oprita. Te intorci in lumina? Unii spusera ..Nu sunt lumina….Altii …Nu l recunosc pe El …Altii nu vreau lumina….Putini foarte putini se intoarsera in lumina pasind cu bucurie. De ce oare AraN? Si ce putem face pentru ei?
AraN imi arata un centru de refacere a corpului auric. Acesta avea 12 fatete si toate se incheiau intr-un cristal imens. Dedesubt pe raze se aflau 12 paturi pe fiecare cate un om legat insa bine ingrijit de entitati ceresti. De ce nu sunt dezlegati? ei nu vor sa se dezlege….ei nu vor sa se ierte. Si ce se poate face? Aran imi arata o infuzie …ca o apa alba care cobora peste ei, umplandu-ne golurile, desfacand anumite legaturi. Ei pot sa aleaga. Chiar si aici, ei pot refuza vindecarea, trecerea, intregirea. Insa unii o vor….si o primesc la timpul potrivit. M-am uitat …….si am zarit un chip cunoscut. E bunicul….e bunicul….uite ca s-a dezlegat. Pe un ecran colorat bunicul imbracat in albastru cu alb …..imi face cu mana. Aproape de el …fara sa-l poate atinge, gri, trist, rece, fiul il privea. Bunicule fa ceva….ii spun. Nu pot acum…….Nu pot acum….Incearca sa-l cuprinda insa mainile i se risipesc, nu asculta. Nu primeste. Apoi bunica imi apare plangand…Fiule, te intorci devreme. De ce asa?
AraN ma intoarse catre o alta parte unde cei legati paseau, vorbeau, se miscau si recapatandu-si vocea asteptau la o usa…..o ultima fapta buna, pentru a pasi pe carare spre o noua intrupare. Suficient pentru aceasta calatorie, imi spuse Aran. Esti sigur ca vrei sa public? E greu si pentru mine …..Nu stiu cum se simt si altii carora le pleaca rudele astfel. E prea multa durere. AraN imi raspunse……e timpul sa aflati si sa nu va mai grabiti. Ingerii vietii vor sa iubiti viata nu sa o beti, vor sa traiti viata nu sa v-o luati, vor sa imbratisati viata nu sa va legati si sa plecati.
Apoi AraN ma conduse pe o campie alba, matasoasa…Mai multe fiinte frumoase incepura sa se joace, limpezindu-mi gandurile. Densitatea anticerurilor disparuse, aerul era aurit iar cerul parca ma largea in totalitate. Tristetea disparuse…….si un val de bucurie ma invada. E frumos, e atat de frumos, Acasa si atat de minunata, Viata. Iti multumesc.