M-am trezit imbracata in port romanesc. Am zambit amintindu-mi deodata de Preotesele lui Ra, Preotesele Unimii, Preotesele Bucuriei. Pe ecranul triunghiului format din aceste inaltimi mi-am reamintit deodata de prima revarsare de SENS din saptamana aceasta, privind radacinile noastre din verticala cereasca apoi pomul aurit si iata-ma acum in costumul nostru traditional. Simteam inca parfumul reginei Maria a Romaniei, emanatia ei. Este 3 decembrie si puterea lui Unu inca se mai varsa in cupa interioara a romanilor. Ea, regina a deschis poarta Unimii continuandu-si misiunea cereasca prin prin toate preotesele, structurile trinitare activate, prin toti graitorii divini. Am simtit ca a iubit nespus aceasta tara de adoptie pe care a cinstit-o enorm punand pe altarul ei jertfe, rugaciuni, implicare, lupta, dedicare. Nu a plecat de langa noi. A ramas si ea alaturi de multi claditori intr-un spatiu al ghizilor acestei tari care cinstesc de dincolo, pasirea noastra.
Am perceput ca s-a conectat profund la sufletul acestei tari si cu mult curaj-jerta-credinta a reusit sa-i puna pe frunte Cununa Unimii. Acolo la Balcic printre altarele divinului feminin i-am simtit puterea, caldura, frumusetea conexiunea cu sfera-mama. Si ea tot o mijlocitoare intre noi si Ceruri.
M-am apropiat de graiul meu scriitoricesc activand triunghiul Maicii-Mariei Magdalena-SarRei, aducand-o in mijloc pe regina ca preoteasa a lui Ra, a Unimii, a Bucuriei.
In fata mea s-a conturat o masa acoperita de o panza cu motive traditionale romanesti intr-un peisaj atins de caldura, frumusete, radianta. Pe ea scanteiau un buchet de flori, o cununa si o secera. M-am apropiat de ultimul obiect….si am simtit sa o intreb:
De ce acesta?
E vremea secerisului imi spuse cu un suras bland atins de Ceruri privind Departarile.
Acum?
Da, in acest acum si imi arata cum secera cereasca atingea Tot. Nu poti separa neghina de grau decat la vremea secerisului. Imi arata apoi hambarele pline si in spatele lor o moara unde multi drepti cerneau.
Se apropie plina de iubire si punandu-si mainile pe fiecare drept, intr-un cantec de suflet facea ca moara sa se invarta mai repede si dreptul sa-si primeasca roada. Intr-o mana am vazut aur in alta nisip. Si la doilea la fel, in grai divin acelasi lucru aparu si la al treilea. Cand am ajuns la acesta regina opri moara invitandu-i pe toti trei sa-si impleteasca aurul in cununa Ramaniei. Abia acum li s-a dezvelit chipul…. Stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu, Mihai Viteazu. Si claditorii adusera aurul si il asezara in cununa ei cu multa bucurie. Toata bogatia. Nimic pentru ei.
Apoi regina ma conduse la fantana Maicii unde preotele cantau. Lua buchetul de flori il atinse de apa si apoi ne stropi chipurile dandu-le o radianta aparte. Sa fiti flori ceresti si Impreuna-Una. Erau mai multe cercuri de preotese unele de aici altele intrupate insa regasirea era vie in sufletele noastre, stiuta, frumoasa, completa. Cand melodia se stinse, regina lua cununa si o aseza deasupra intarind viul spuselor ei. Unime, Iubire, Bucurie.
Atinse crucea cu aceasta cununa chemand ingerii nordului, estului, vestului apoi desena un cerc si in cerc un triunghi. Lucrarea continua. In 2016 ati deschis portile pe cruce, in 2017 ati onorat triunghiul, in 2018 vom activa valsul sferelor.
Cununa atinse multe tari-surori fiecare zambind in grai divin ca si cum note adormite se trezira. Am revazut Thailanda, Peru, Bali si alte tari atinse de cununa Unimii primind in melodia proprie, frumuseti, graimi divine, deschideri.
Regina chema toti claditorii Unimii sub aceeasi cununa si muzica sferelor inunda totul. Florile se desfacura in mii de culori, apele capatara o forfota a lor iar verdele se umplu de mireasma. O hora a regasirii insaila sufletele facand ca viul aurit sa atinga Totul. Valsul sferelor porni bland si frumos atingand de trei ori crucea, triunghiul, sfera creeand tesatura lui 2018 in care noi-toti vom pasi in Impreuna-Una.
Covorul era viu in Ceruri pentru ca pasirea pe Pamant sa fie plina de curaj, bucurie, unime.
Aliniere, avant, tandra regasire.
Hora creea o spirala argintie care dadu glas in centru unui pom aurit. Regina ma apropie de pom de o ramurica a lui unde am vazut o casetuta. Nu era cu bijuterii. Era plina cu simboluri vii care radiau. Trei s-au activat atunci, trei acum. Si puse pe maini si la gat aceste semne, atingand in mod unimic tara numita Ramania si alte tari chemate in vers divin si Preotesele.
Initierea este completa.
Apoi am vazut la picioase Secera, in maini se aseza Buchetul si peste noi-toate, Cununa.
In port romanesc, un unic chip al nostru-Una radia peste timp. Bucurie, Unime, Stralucire.
…