Aud de multe ori expresia Am fost sufletul tuturor petrecerilor, toti ma apreciau iar acum….si uitandu-te dincolo de aceasta afirmatie vezi ca de fapt doamna fusese inima sau corpul petrecerii si ca prezenta ei a fusese roditoare in registrul formelor nu si al esentelor.
Sa fii cu ochii pe cineva care sclipeste dar nu radiaza din interior, e posibil insa aceasta nu inseamna ca persoana a fost sufletul unei povesti ci inima cea zburdalnica, draguta, sagalnica sau chiar dogoritoare.
Si daca acum culegem singuratate dupa ce am fost in centrul privirilor alarmate de hormoni este poate pentru ca ceva din noi a fost folosit doar pentru a seduce, pentru a atrage cu orice pret, pentru a demonstra.
Si acest exces de forma poate declansa un arest la domiciliu care se traduce astfel: nu mai esti vizibila ca femeie, prezenta ta nu mai spune nimic pentru ca ai folosit forma neonorand divinul feminin fiind orientata doar spre placere si ego iar inima ta sufera pentru ca ai deschis o doar in jocul seductiei nu si in iubire.
Daca cineva e in adevar sufletul unei intalniri frumoase, toate celelalte suflete jubileaza bucuria desenand proiecte care depasesc timpul. In astfel de cazuri ne amintim de vorbe de duh, povesti, legende, priviri graitoare, calatorii care au un talc pentru viata noastra si a celor care se aflau acolo.
Sufletul unei grup e mama divina care cuvanteaza prin noi toti, impletindu-ne entuziasmele, deschiderea, frumusetea.
Si cand simtim aceasta radiatie, Centrul nostru se bucura, deschizandu-ne aripile spre Inaltimi.