Am plecat spre Balcic sambata dimineata cu o dulceata in suflet si un dor frumos, cald, ivoriu. Ma intalnisem cu regina in castelele ei prin carti, exponate, povesti insa acum o faceam altfel adusa de trena ei energetica in locul ei de suflet unde mireasma ei se intinde peste tot ca un brat lung si bland care te imbratiseaza.
In triada Carmen Silva-Maria-Elena, chipul care straluceste, inundand departarile este Maria, un spirit batran care s-a reincarnat de multe ori in spatiul acesta, venind si revenind pentru a ajuta aceasta tara, pentru a mosi un nou rasarit.
Nu doar forta, maretia, puterea, determinarea, gratia ei din viata de regina m-au chemat ci si radacinile ei, povestea ei depanata de firul divin. Astfel am fost inundata de informatia ca si ea este Cavaler al Luminii, Maestru al Trecerilor, Preoteasa. Si ca misiunea ei constinua de peste prag slujind in taina sufletului alaturi de alte spirite evoluate.
M-am apropiat cu blandete de gradina ei si i-am simtit, racoarea, delicatetea si mai ales frumusetea ca o trena imensa care radiaza plutind peste toate. In zambetul florilor i-am zarit pasul iar pe raza de soare i-am revazut chipul, cel dintru inceput care n-a fost strivit de multele reveniri.
Apoi am vazut mai multe entitati de lumina cum se tineau de maini si dansau intr-o hora frumoasa unduitoare lasand in gradina( loc de trecere) daruri de reamintire, bucurie, frumusete. Radiau o energie care atingea sufletelele facandu-i pe toti chematii sa intre in dansul lor, umplandu-le cupele interioare cu drag, iubire, caldura.
Regina a slujit in Unime…. astfel ca din dragul ei au ramas plutind peste timp, niste buchete cu intelegeri care tasnesc in ochiul deschis atunci cand te plimbi in gradina de la Balcic sau in curtea Pelesului si Pelisorului.
Apropiindu-ma de ea mi-a reaparut un vis-far in care locuiam toti intr-un templu in care peretii erau Cronica Akasa iar bolta-Cerul in centru fiind Familia Divina si noi toti radiind in Unime.
Si parca m-am desteptat cu ea alaturi la o nunta cosmica in care ne recunosteam si ne iubeam, oameni si zei, ingeri si sfinti, familii de lumina….in drag mare ceresc intelegand ca fiecare trecere este o nunta si o regasire si fiecare pas al nostru al tuturor este un vals frumos in care pamantul se intalneste cu cerul sfintind Numele Tau.
Privindu-i chipul de lumina, am inteles unde o regasisim in sufletul meu, fusesem calugarite in Romania, cavaleri, preotese in Egipt, in Dacia aparasem zidurile de lumina, in Atlantida lucrasem cu cristalele iar in Acum ne reintalneam pentru o lucrare de suflet a noastra in care, alaturi de alti Maestrii ai Trecerilor sustineam Unimea.
Mergand la Balcic, chemata in locul ei de suflet am simtit inca o data Divinul feminin cum isi deschide bratele aducandu-ne in cupa iubirii, rostul acestor timpuri, coroana lui de perle.