In apus inchid adeseori anumite cercuri de intelegere care in noapte isi desfac petalele ca niste flori care rodesc fara sa fie vazute descatusand rodiri in plinul noptii.
Nu stiu cum arata in viata voastra o zi insa la mine lucrurile stau pe un continuu cerc. Incep dimineata cu o terapie apoi continui cu psihologia organizationala apoi fac regresii, dau initieri, ofer metaconsilieri spre finalul zilei meditez si inchid cercul intr-o nota care tasneste intotdeauna din mine si care ramane in interior ca o flacara ce ma trezeste mai tarziu in noapte si ma invita sa scriu, plutind peste sensuri, pe spirala intelegerii.
As zice ca livezile mele isi desfac fructele in toiul noptii sub bagheta unor maestrii invizibili.
De multe ori intrebarile sau povestile zilei imi cauta tacerea in apus ca sa mi se se spovedeasca pe buza trecerii la 12 noaptea si apoi sa se impartaseasca in Unime cu noi toti alaturi la Marea Cina dintru Adevar, dintru Inceput.