Am privit cu ochii sufletului bucla inferioara a infinitului si am vazut corpul durere al Ramaniei, chircit si suferind ca o petala strivita apoi am pasit la Centru si am imbratisat Totul, lasand caldura, dragul, bucuria sa vindece si deodata a tasnit intr-un rasarit de lumini si intelegeri o noua Ramanie, frumoasa, alba, emitenta deschizand porti in infinit asemeni unei Preotese.
Si daca suprapui cele doua bucle si in ochiul limpede, lasi izvoarele divine sa spele obrazul acestei tari, vei simti o Ramanie rotunda, viguroasa, stralucitoare atat de aproape de noi.
Atunci cand lucrati pe Ramania, chemati sfintii-martiri, sfintii inchisorilor si dezlegati aceea petala strivita de chinuri, care din adancuri inca ne mai atinge cu durerea ei. Si veti simti cum alte si alte petale tinandu-se de mana se nelimiteaza in Sfant Numele Tau glasuind catre Tot si Toate.