In fiecare an ma las imbratisata de acest anotimp….. topita in portocaliurile lui fuzionand cu plinul, intelepciunea, luminitele fosnitoare.
Imi iau mici felii de timp in parc, pe camp, in gradina doar pentru a ma impleti cu toate culorile care canta in mine animate de plutiri vechi si noi, amintiri, adanciri, dezveliri.
Toamna ma imbie sa iau tesaturile incepute primavara si sa ma uit la ele: ateliere, trialoguri, initieri. Le contemplu fara asteptari, le limpezesc in ochiul cosmic. Unele sunt frumoase altele mai au nevoie de lucrari insa toate aduc ceva, un talc anume, o mireasma in noul buchet atins de Splendoare.
Mergand spre Targul Ocna ….in viurile copacilor se limpezea freamatul Bucurestiului si tot norul legat de 30 octombrie 2015, acei tineri, lacrimile lor, neintelesele.
Nu se desprinsesera astfel ca imi apareau ca niste ciorchini care stateau inca in preajma locului in tipat, suparare, uimire, deznadejde…Erau surprinsi de aceasta Trecere si inca nu conlucrau cu ghizii veniti sa-i ajute sa plece mai Departe.
Dadeam lumina Drumului lor de Dincolo insa Pasii inca nu se faceau…….
Norul era parca din ce in ce mai mare si alimentat de supararea plecarii…..
Am chemat entitatile de lumina care trebuie, vor si pot in triunghiuri de lumina pentru a oferi suport acestor suflete aparent nepregatite pentru moarte.
Am strapuns norul cu raza sufletului si am putut citi limpede:
Cultivati discernamantul, nu va lasati tarati de aburul personalitatii tumultoase, pline de dorinte, pofte, atasamente.
Cresteti intelepciunea aducand Cerurile in gradina voastra.
Aprindeti bucuria nu falsul entuziasm.
Apoi pe o alta pagina …..degetul cosmic imi atinse privirea:
Povestea aceasta este pentru voi toti si tine de taina recunoasterii de Sine. Cautati in miez, la Centru, in esenta voastra. Nu va pierdeti in falsele sarbatori care nu sunt ale sufletului nici in falsa muzica sau in locurile intunecate. Invatati sa cerneti.
Apoi am ajuns la o manastire frumoasa…care a mijit dupa mult portocaliu, Deodata. Trecusem si nu intamplator pe langa monumentul eroilor din primul razboi mondial. In suflet imi zburdau si acei copiii nepregatiti care ne insufletesc acum intelegerea, trecerile vietii, patrunderea. Am intrat si am simtit roua Cerurilor coborandu-mi in Suflet.
In curte in glasul ingerilor a tasnit bucuria Sfintirii Apei. Cat imi doream sa ajung la ea. De mult timp o chemam cu tot sufletul si iata ca portile s-au deschis….Aproape de protocaliu, copaci, flori, oameni minunati apa se sfintea……si norul, acel nor de suflete incepea sa fie limpezit, atins de razele multor rugaciuni, slujbe, imbratisari…ghizii erau primiti, indrumarile ajungeau la ei, suflet dupa suflet pornea catre stratul divin corespondent lui.
In sfarsit se ridicau…… Bucurati-va! am soptit …..si noi cei ramasi….sa intelegem!!! sa primim talcul acestei experente si sa crestem in discernamant!
In buchetul toamnei sa asezam intelepciunea acestei povesti, acestei dureri. Ea este a noastra, a tuturor. Va imbratisam!