Nu este usor sa intri in vers divin si sa intelegi de ce ai fost tradata de cel mai iubit prieten sau de ce ai pierdut un copil.
In triunghiul tacerii, patrunderii, detasarii va asteapta acceptarea, la centru, miezul din care poate irumpe un nou cerc de intelegere, o noua abordare, o noua viata.
Cu adevarat acceptarea presupune sa accesezi planul cauzal, insasi radacina experientei pentru a afla rostul acelei provocari, talcul povestii iar triunghiul este doar vehiculul cu care te inalti pana la intelegerea divina a provocarii.
Incercati sa ramaneti in voi, fara sa va victimizati sau sa cautati un tap ispasitor sau sa acuzati insasi Universul.
Ramaneti in liniste lasand trena acceptarii sa se aseze prin somn, meditatie, vis si imbratisati provocarea ca pe un prieten prin care vine intelepciunea, pasul ceresc, cresterea.
Acceptarea este intrare in vers divin, insotirea cu faca se voia ta, intelegerea.
Uneori ne ia ani pentru a patrunde talcurile unei experiente si a ne bucura de daruri. Mintea ne pacaleste ca am acceptat insa viata cel mai frumos maestru ne arata prin repetitii ca anumite lucruri nu s-au asezat in cupa care suntem.
Incercati sa priviti lectiile vietii ca pe niste mingii de lumina pe care Universul ni le arunca. Acceptati-le cu iubire, imbratisand insasi Devenirea.
In ochiul dezvelirii, omul innoit radiaza.