Intre 2 respiratii ale timpului, am tras putin cu ochiul pe gaura cheii catre mine, pentru a-mi surprinde fiintarea.
Pornit din preaplinul iubirii divine, plutind intre diafan si euforic, am ales sa pot alege singur. Iesirea din intreg a dus la intalnirea mea cu timpul. Fiicele Timpului, clipele, imi sunt calai, indicatoare, prietene, maestri pe calea catre mine. Fiecare clipa are un inger ce-mi zambeste din spate acesteia. Un inger infratit cu un altul. O fratie angelica, in care toti pentru unul si unul pentru toti inseamna de fapt toti in Unul. Am stat acolo, intre cele 2 respiratii, julit, murdar si nedumerit, privind ca un cersetor nunta continua a cerului cu pamantul. Un dans feeric intre clipe, zile, eoni si sfinti, ingeri si arhangheli.
Am vazut cum clipele mi se daruiesc, rand pe rand, pentru a fi. Cum fiecare clipa este un dar venit din gratia divina, indiferent ce facem apoi cu ea. Cum, fiecare clipa are sanse de a deveni o duminica, dupa cum si fiecare om poate deveni un sfant. Cum oamenii sfintesc clipa, dupa cum oamenii pot sfinti si spatiul. Am vazut cum, mii si miliarde de clipe ne stau in urma, chezase ale existentelor noastre. Clipe stralucitoare si rotunde, clipe inodore si fade, clipe inaltatoare si clipe nestemate. Clipe-zambet, clipe-miracol, clipe-zbor. Clipele sunt creatia noastra.
Clipele pe care le luam cu noi, precum Noe, ne sunt clipele care le vor naste pe cele ce vor urma. La incheierea fiecarui an si a fiecaru ciclu, ultimele din cel incheiat si primele din cel ce vine ne pot darui darul si lectia lor. Indiferent ce am facut cu cele pe care am exersat in trecut, clipele de final si inceput de ciclu de ne pot ajuta sa le cream pe urmatoare, in cunostinta de cauza. Nu trebuie decat sa cerem asta, ingerilor ce guverneaza cele 2 cicluri meditand:
„Cu Voia Ta, Doamne, cer ingerilor ce isi incheie misiunea cu mine sa ma ajute sa vad clipele al caror inteles nu l-am integrat si al caror dar nu l-am luat din anul ce se incheie acum, din deceniul ce se incheie acum. […]
Apoi:
Cu voia Ta, Doamne, cer ingerilor ce isi incep misiunea acum, in acest nou deceniu, sa ma ajute sa inteleg ce lectii am de integrat si ce lectii urmeaza sa am. […] ”
Apoi multumim si intram ca printr-o poarta, privind cum in urma noastra a ramas numai un sirag de clipe aurii si stralucitoare, topind in lumina pe cele neluate, pe care avem grija sa le spovedim daca nu s-au disipat in lumina.
Bun venit in noua clipa 🙂 si la cat mai multe clipe-gratie!