Cand eram adolescenta obisnuiam sa vorbesc cu duhovnicul meu Marea spunandu-i zi de zi toate offurile mele. Si nu plecam din nisipul bland pana nu-mi simteam sufletul zburdand.
Fiind eleva in liceul pedagogic si facand practica la o scoala generala pe malul marii, abia asteptam sa-mi iau fusta cea lunga, sa o ridic si sa cobor pe faleza, printre pietre, zburand aproape, vorbind cu pescarusii, atingand cu sufletul apa si cu rotundul meu Cerurile.
Si intotdeuna rasarea ceva in mine dupa ce valurile imi atingeau colturile, verbele, cautarile dupa ce Soarele imi mangaia mugurii interiori dupa ce Bleoul se raspandea in Suflet.
Mai tarziu dupa un vis minunat pe care l-am avut la 18 ani, am inceput sa merg foarte des la Frasinei si sa spun copacilor si muntelui toate pasurile mele. Atipeam adesea intre masluri si era atat de minunat sa ma trezesc pe mica mea paturica, printre ierburi, proaspat spovedita de natura, cu sufletul racorit si ochii plini de Clar.
Mi se parea firesc sa las micile mele poveri naturii si ea sa le transforme in unitati de Sens, in recunoasteri, in bucurii. Mi se parea normal ca dupa ce imi pieptam interiorul, sa ma ocup de Planeta si de Tara mea, vorbind cu Totul.
Si nu intelegeam de ce natura ma primea in altarul ei sa slujesc alaturi de copaci, de munti, de flori si preotii nu ma lasau sa intru in sufletul bisericii sa recunoastem impreuna ceea ce suntem, Minune, Frumusete, Dar.
Unde este Unimea? Unde este bucuria de a fi Impreuna-Una?
Inainte sa moara unul din duhovnicii mei mi-a spus: Va veni vremea si tu o vei trai in care femeile vor sluji alaturi de preot in sfantul altar!!!
Insa vremea aceea era in altarul naturii, in templul interior cu toti oamenii frumosi si roditori intru lumina alaturi…Pentru ca nu ai nevoie de pereti, facultati sau acceptarea preotilor ca sa slujesti in Divinul din Tine….
De multe ori raman in anticamera-natura pe piatra lui Bucur, desarhivand, meditand, sculptand lemnul din mine….Este o asteptare frumoasa inainte de intalnirea cu Tatal-Preot, eu-fiica in Bucuria Marturisirii….si Maica, alaturi….