Lacrimile dezvaluie omul, miscarea emotiei in el, sensibilitatea , deschiderea,bucuria lui de a primi Cerurile, de a integra un anumit talc atingand izvorul divin.
Imi amintesc de un moment binecuvantat, ma apropiam de bacalaureat, eram dupa un an mototolit de provocari in care corpul meu tipase de multe ori, bolile facad parca o hora in jurul meu bucurandu-se ca ma prinsesera la fel si intalnirile cu moartea si nu stiu de unde si nici cum o vedere cu chipul maicii in lacrimi ma atinse deodata, cautandu-ma aproape, privindu-ma intens, apropiindu-se bland de sufletul meu ranit, mangaind durerea, imbratisand pasirea mea tematoare, iubindu-ma simplu, altfel, infinit.
Stiu ca treceam pe langa frigider unde se afla imaginea si interiorul meu ii cauta fiecare lacrima, plutirea, frumusetea. Ma simteam risipita, pustiita, sfaramata de toate diagnosticele iar simplu fapt ca ma opream un pic pe chipul acesta-poarta imi aducea o liniste si o dulceata pe care nu o mai cunoscusem pana atunci.
Usor am inceput sa ma rog, sa o chem, sa ii cer ajutorul, sa simt bucuria lacrimilor care parca transformau ridurile interioare in frumuseti graitoare …un fel de limbaj ce parca il uitasem, al iubirii mari ce vine din mama divina si atinge totul ca o plapuma minunata ce incalzeste dezvelirea.
Stiu ca incepusem sa simt din nou versul divin, sa merg la masluri, sa constientizez care este cauza pentru care sufar, sa imi pun intrebari, sa ma reapropii de natura si mai ales de ploile cu soare care imi atingeau tot ca niste lacrimi frumoase chipul iar intr-o noapte, o preaminunata noapte…….sa primesc un vis-cupa care avea sa-mi schimbe tot drumul.
Paseam ridicandu-ma peste un camp de foc, un foc uracios, dur, sfichiuitor care vroia sa ma prinda si jocul era destul de aprins, pentru ca uneori zborul meu era foarte aproape de el ca si cum trebuia sa-l simt, trebuia sa cobor, trebuia sa ma atinga si sa ma arda insa intregul meu suflet o chema pe maica fara cuvinte lacrimand si cerand ajutorul.
Si cand glasul meu o atingea …simteam cum ma ridicam mai lesne si ma apropiam de ea ……din ce in ce mai mult pana cand am simtit bratele ei si marea fuziune.
M-am trezit altfel….gasind firesc Centrul acel Centru in care se afla triunghiul divin format din Sfera-Mama, Sfera Tata, Sfera Copil si valsul lor cu toti fii si fiicele acestei planete.
Harul lacrimilor ne dezvaluie bucuria regasirii prezentain toate aceste sfere care curg pe chipul nostru in Impreuna-Una.