Exista momente pentru noi toti in care simtim sa lasam toate lacrimiile sa iasa, ne scufundam cat mai mult raurind peste ceea ce doare, pana cand atingem fundul fantanii si parca deodata izvorul a secat, ceva ca un teritoriu al intelegeriii incepe sa se configureze insa sfasierea a ramas ca o brazda, o prapastie, un rid interior.
In astfel de momente vizualizati ca aduceti la piept cu ajutorul mainilor, puterile risipite, asemeni unor felii de tort care se intorc Acasa.
Tineti mainile partial supapuse ca doua aripi care s-au reintalnit si vizualizati cum refaceti cu ele o sfera de la Centru catre marginea mare, mergand din cerc in cerc.
Sunt Acasa. Cu Sfanta Trinitate-Una.
Apoi vizualizati cum va scufundati sufletul in sufletul universal, culorile lui se limpezesc, stralucirea reapare, incepe sa zburde.
Sunt Una cu Pacea
Sunt Una cu Iubirea
Sunt Una cu Bucuria
Sunt Tot ceea ce Sunt
Eu Sunt
Incercati sa simtiti fuziunea cu Sferele Pacii, Iubirii, Bucuriei.
Apoi multumiti pastrand avantul, zborul si dragul pentru evenimentele din zi, reiterand starea de fuziune ori de
cate ori apare o vale a plangerii.