De multe ori legam un dar pe care nu-l patrundem cu etichete nepotrivite fara se ne gandim ca refuzul, incapatanarea, negarea lui ne vor opri de la a primi in unime prin el, bucurii intregitoare.
Inchidem o poarta si pe acolo nu ni se va mai dezvalui nimic.
Exista insa o invatare prin repetitie care poate sparge aceste usi inchise cu experiente mai mult sau mai putin dureroase pe masura etichetelor puse.
Daca negam visul initiatic sau clarvederea sau acordajele venite prin maestrii nonfizici sau zanele apelor sau ingerii bucuriei nu inseamna ca ele nu exista ci doar ca le-am intemnitat in noi si ca de acolo din beci vor iesi doar daca prin contractul nostru spiritual am stipulat ca le vom cunoaste, vom conlucra cu ele, vom impartasi in Unime.
E dureros sa refuzi Cerurile ba mai mult decat atat sa le mai si legi cu multe sfori-etichete, pretizand de pe campia unei gandiri secventiale, cu o vibratie pitica si cu un sufletel uscat ca ai patrans Totul.
Atunci cand provocarea iti rupe cadrele si intreaga casa se prabuseste sub un insight sau sub o revelatie, ia-ti timp de integrat, nu judeca. Fii bland cu tine, fii deschis in relatia cu maestrul numit Viata.
Da-te inapoi si mediteaza lasandu-i pe ghizii tai sa aseze darul pe care nu-l intelegi acum dar care insa un talc pentru care a ajuns la tine.
Deschiderea ta te va ajuta sa cresti si luminandu-te sa patrunzi in tesatura acelui dar.
Fiecare sfoara aruncata te leaga pe tine, fiecare eticheta tipata iti reteaza aripile.
Si oare e mai bine vesnic omida etichetand fluturele?