As vrea sa vorbim un pic despre acest triunghi limitativ care mananca energia dintr-un cuplu, il mototoleste, il epuizeaza, il goleste.
Dupa ce s-au ostoit indragosteala, entuziasmul si aburul, poate rasari iubirea si…. in poarta acestei constructii ne intalnim de multe ori cu acest triunghi care apare in toate crizele mari sau mici, generand, oboseli, retrageri, iritari.
Concentrati-va pe voi si relatia pe care e de dorit sa o udati nu cu asteptari ci cu triunghiuri potentatoare-trezitoare. Nu celelalt este de vina sau nu vrea sau nu poate ci voi puneti catuse divinului din celalalt.
In momentul in care va acordati lumescul la lumescul din celalalt veti vedea numai limite, neputinte, refuzuri. Daca insa aveti credinta in divinul din voi veti simti cum barajul dispare si odata cu el, aripi, daruri si mult freamat vor invada relatia generand arteziene de intelesuri, bucurii si integrari.
Orice judecata il amputeaza pe celalalt, orice pretentie ii pune un lat, orice dorinta de a-l schimba fara acordul lui ii reteaza aripile. Ce fel de relatia va doriti sa aveti? In care fiecare monologheaza pe rand?
Nu detinem nici adevarul, nici dreptatea, nici marea vedere….de aceea va invit sa intrati in trialog cu celalalt si veti descoperi ca doar Imprena in Asaltul Cerurilor sunteti Unul.