Am pornit pe 4 decembrie spre un loc pe care il mai intalnisem un pic intr-o iarna puternica (acum 5 ani) insa atunci totul fusese solicitant, nimerisem intr-o pensiune cu un acoperis neterminat, frigul patrundea din plin iar noi cei 8 de atunci ne straduiam din rasputeri sa facem miscare pentru a ne incalzi si a rezista pastrand zambetul, mangaind povestea, largind prezentul.
Pe scurt nu retinusem prea multe din chipul Doftanei….
Acum ceva ma chema ca un fir sopotitor care se asezase din vreme in mine.
Asa se insaileaza toate calatoriile venite din chemare, fara surle, agitatie, atasament. Simplu, firesc, de la Sine.
As spune ca atunci cand arhivele locurilor se deschid sunt chemati Talcuitorii sa dea glas Locului, sa-l faca vizibil, sa-i lumineze Chipul.
Am ajuns tarziu si in valul intunericului nu am putut vedea aproape nimic insa o liniste mare si frumoasa imi dadea de veste ca poarta se va deschide.
In zori am vazut bicicletele astfel ca plina de bucurie am pornit sa simt Locul, brazdand Rauletele, mangainind noroiul, privind Tapsanele.
Am descoperit liniile de lumina si insasi Poarta, o trecere frumoasa catre un vers divin unde din nou i-am intalnit pe blajini, inteleptii, sfatuitorii, arhivarii locului.
Erau 12 si fiecare se ocupa de cate o raza, tasniri din care veneau unitati de Sens aduse de Departe pentru a se uni cu Darurile acestor vremi.
Razele ne atingeau mai mult sau mai putin insotindu-ne in micile sau marile reflectii.
Simteam pesterile locului, tainuirea, lespezile si mai presus de acest lucru un glas frumos care se ridica dezvelind un ochi de lume plin de frumusete, licoace, caldura.
Blajinii mi-au deschis un culoar ce avea peretii vii si bolta un cer plin de talcuri-stele. Calatoream cu o viteza mare absorbita de cercuri luminice. Cand am ajuns am vazut un simbol format din trei triunghiuri de la cel mic la cel mare, unele intr-altele imbracate de un cerc.
Aici?
Aici e o trecere si voi luminatorii ei. Refaceti Drumul.
Apoi am simtit ca e de dorit sa ma intorc, sa port simbolul in mine, sa-l las si celorlalti ca un acordaj simplu, frumos, ajutand in Trecere.
Blajinii mi-au ramas in suflet ca insasi Cercul ce imbratisa Triunghiurile, hora de sferute ce intregea Cautarea, stalpii de lumina care sustineau Locul in adevar Dezvelirea, Trecerea, Unimea.
Invitatia lor era simpla si frumoasa. Regasiti Triunghiul si veti deschide Poarta!
Te imbratisez loc frumos si pe voi, minunati lucratori ai Unimii!