In ochii tai…am sosit
Cu iubirea m-am unit
Rau de lumina sa fiu!
….
Am inceput sa scriu simtind o fereastra deschizandu-se in mine. Un timp cunoscut si-a dezvelit chipul. Eram barbat cam la 55 de ani, in fata unei casute pline de flori…..atins de flacara rugaciunii dar si incoltit de vremuri aprige. Undeva in Dobrogea …se afla acest loc…aproape foarte aproape de pestera Sfantului Andrei. Eram singur, vaduv, descoperind iubirea divina, jertfa si bucuria interioara…in toamna vietii.
Duceam miere la pestera, calugarilor care se nevoiau ….ascunsi de perdelele de verdeata dar si de stanci. Eram putin in sat, vremurile fiind pline de invazii. Cei ramasi …..saraci dar plini de credinta….ne intalneam adeseori intr-o poienita…..plina de flori unde ne rugam adesea si apoi puneam LA SFAT ca sa putem tine piept…unor timpuri pline de Foc.
Eram in apus…..cu 6 femei si 5 barbati adunati intr-un cerc mic, atinsi de Tacere. Eram nemancati de multe zile insa nu acesta era oful cel mare…..ci moartea celor dragi. Ne-am asezat in rugaciune…..poiana fiind biserica noastra. Nu stiu cat am stat asa apoi am vazut ….ca ochiul de cer se mareste……si in centrul lui apare Apostolul Andrei. Avea parul lung, un toiag frumos, alb-auriu si raze tasneau din ochii lui.
Nu va speriati fratilor, spuse el. Taramul acesta este binecuvantat si nu va muri. Aici pietrele vorbesc ca si sufletele. Ati mai fost aici si veti reveni. Nu va plecati. Tara aceasta va fi locul cel mare, casa celor vii, drepti, placuti lui Dumnezeu.
S-a uitat apoi la stanca pe care era scrijelita o cruce si cu toiagul cel alb-auriu a despicat-o……luand un mic sul de hartie.L-a desfacut, a zambit….. apoi ni l-a dat fiecaruia sa-l citim. Si fiecare avea un vers al lui…si toate deveneau o poezie. Cand a ajuns la mine…..am citit:
Din graiul noptii, cununi sa culeg, pe fruntea tarii, cu drag sa le pun….
……Am repetat de cateva ori in mine versul, cautand semnificatii. Apostolul ne-a privit pe toti si ne-a dat cate o piatra la fiecare de o alta culoare spunand:
Va veti intoarce aici cladind lumea noua, cu aceasta piatra, acest vers si aceasta Cruce. Si am vazut lumina coborand si Crucea ……graind. In mijlocul poienii am simtit prezenta lui Isus si a Mariei Magdalena. Triunghiul era viu in centru fiind Crucea. Un cantec minunat……ne-a invaluit pe toti……..versurile urcand pe aceste note cosmice.
Pentru cateva clipe intr-o contopire minunata….am simtit acest Impreuna-Una ca este atat de puternic. Apoi ……am perceput doar prezenta apostolului Andrei. Cu toiagul a desenat pe pamant un soare….cu 12 raze…asezand fiecare vers la locul lui. Asa veti merge..in dezvelire, cu ochii deschisi, cu sufletul limpezit. Apoi cateva imagini…s-au asezat descriind o poveste…..ape suparate, foc parjolind, oameni disparand, orase atacate, nave care aruncau otravuri, un fum plumbuit…..si apoi din spatele unui soare nou, am vazut opriveliste stranie….un Bucuresti sub daramaturi, orase disparute…..cativa oameni mergand peste timpuri, munti graind, un nou relief, tacere….apoi bucurie, un Bucuresti inelar asezat pe 12 cercuri, temple-scoala, dealuri, rauri, multe flori, copiii vorbind in toate limbile, oameni imbracati in alb, sali de intelepciunii, izvoare vii nemutilate.
Apostolul spuse….Veti fi pana la final, pana veti vedea Soarele cel Nou. Apusul deveni intens foarte intens…apoi focul real, parjoli …….orase intinse. Nu va speriati. Va trece pe langa voi focul….insa nu veti fi arsi. O RaMaNie ca o gradina….se dezveli. In centru era Spirala Florilor, deasupra Crucea Sfantului Andrei. O coloana de lumina invalui tara noastra care era protejata….de foc, mult foc ce ardea la granite.
Sa nu uitati versul!!!!
O tacere frumoasa se aseza peste noi ca un vesmant ceresc nou-venit. Ne-am privit, am zambit si am pornit fiecare pe raza lui, repetand cuvintele. Poezia curgea in noi….limpezind Chipul. Versul era viu…deschizand portile timpurilor, largind intelegerea, punand cununi.