De multe ori dupa o initiere, un atelier conectiv, o deschidere de Sens abandonam lucrarea, ne aruncam din nou in piscina cu dorinte pitice, zgomote multe, invidii si alte zumzaieli, uitand sa continuam Drumul, sa mangaiem Pasul, sa privim Varful muntelui.
In interiorul nostru un soare mic si-a deschis razele si el vrea sa managaie fiecare unitate de Sens, sa o transforme in floare.
A fi statornic inseamna sa continui acordajul, atelierul, lucrarea in Ceruri si apoi pe Pamant impartasind cu ceilalti din culmile atinse, umpland cu bucurie interioarele, devenind.
Luati acul cosmic si mangaiati lucrarea cu blandete, iubire si elan tesand un nou interior, alimentand o noua viata, dezvaluind.
E simplu sa te intorci la vechile deprinderi, in vechile tarcuri, oftand insa si mai simplu este sa irumpi, tasnind in lumina cu bucuria, freamatul intelegerii, desenand o noua bolta.
Sa staruiesti in a te uni cu Totul este nu atat efort cat recunoastere, bucurie de viata, Unime.
De multe ori trecerile rapide de la un sistem la altul, de la un instrument la altul, de la un ghid la altul nu va permit sa va scufundati, sa patrundeti versul divin, sa legati lucrurile intre ele, sa irumpeti. Abordarile futile insotite de judecati, va tin la periferia cunoasterii, in forma, alimentandu-va egoul.
Atunci cand te asezi intr-o chemare si te unesti cu ea, rodirea ta ca om este aproape.
Faceti un vals complet cu o tehnica, metoda, instrument cosmic si abia cand dansul s-a incheiat si ati asezat talcul lui in structurile voastre mergeti in ring din nou.
Inchizand cercurile de intelegere cu responsabilitate, frumusete, drag, spirala inaltarii va va duce cu ea in Cerurile Interioare, un om frumos si radiant, dezvaluind.
A starui in cunoasterea unui sistem inseamna profunzime, patrundere in vers divin, esenta.
Si fara scufundari complete in potiunile ceresti, cupa care esti ramane goala, nestralucitoare, tanjind.
A starui in Dumnezeu e insasi marturisirea ca esti fiu, fiica a lui, bucurie de viata, frumusete si rod.