Nu cred ca am mai scris despre sufletele care au purces la drum si au fost strivite, rupte sfasiate iar bucatile lor zac intr-un fel de crepuscul, umbral, cenusiu fara mireasma si stralucire un spatiu de trecere si innegurat de unde tipatul lor se aude ca un tunet sau tanguit sau planset.
Pregatind atelierul numit Copiii Unimii (care va fi pe 21 ianuarie 2015) am simtit ca in spatele acestor luminatori sunt multe siraguri cenusii de scancete si ca nu doar rodirea trebuie salutata ci si aceste lanturi au nevoie sa fie ridicate in lumina, eliberate, spalate, limpezite, cu drag si multa iubire, de noi toti.
Desigur vorbesc despre copiii avortati, ai parintilor, bunicilor, din neamul nostru sau ai nostri.
Si ei vor sa faca trecerea in lumina, si ei vor sa irumpa.
Privindu-i in configuratii care arata ca niste mormane, gheare sau manunchiuri fara stralucire si fara chip inteleg ca e timpul sa-i numim prin botezul luminii, e vremea marii treceri si noi putem sa-i ajutam sa faca pasul si sa se ridice, reintregindu-i, iubindu-i, recunoscandu-i. Ei sunt Noi, bucati din Noi.
Credeti ca va puteti intoarce Acasa fara ei?
Acest lucru nu e cu putiinta. Doar Impreuna-Una, cu ei alaturi, luminand departarile.
Stiu ca va este usor sa va decupati din acest peisaj si sa-i aratati pe ceilalti insa nu acest lucru e important acum ci sa fim alaturi si sa dam lumina cat simtim si putem din Rasaritul care suntem, acestor neprimiti pentru ca in marea binecuvantare, refacerea lor, intregirea, trecerea si inaltarea noastra in Impreuna-Una sa fie aproape.
Privind lanturile de suflete sfasiate care se tin de mana ca un nor tipator pe cerurile Ramaniei, m-am gandit ca e bine sa nu uitati ca acest decembrie este si pentru ei. Aprindeti lumanari, postiti, spovediti-va, impartasiti-va, rugati-va, dati acatiste pentru ei, botezati faceti acele lucrari pe care sufletelul vostru vi le spune, dezlegand valsul, incununand zarile.
Atunci cand pleaca din noi …ei iau o bucatica din suflet, sfasiindu-ne devenirea, atunci cand se intorc Acasa, ne umplu Cupa care Suntem.
Ce este un avort…o rupere, o plecare, un tipat, o indepartare, o iesire din Centru, lacrima, pustiu, depresie, crima, frig, raceala, necunoastere, cadere, tristete, vant.
Uneori cand ma uit la ei in lacrima, vad gramezi de chipuri strivite fara contur, ca niste bucati de carne aruncate si totusi unite, legate prin insasi ura mamelor sau disperarea lor, un fir negru care ii apropie.
In drag ceresc adeseori in meditatii sau in lucrare mare de lumina, entitati radioase ca Maica, Maria Magdalena, Maicuta Veronica coboara aici in locul de strigare si cu maini de lumina ii spala, ii limpezesc, le redau identitatea, oblojindu-i si ridicandu-i in Sfant Numele Tau.
Trecerea lor este radianta, au chip, zambet si multa iubire pentru noi toti….tinandu-se de mana din Aproape in Aproape cu fratii lor mai mari, uniti in Duh si aproape in Lumina.
Incercati sa va intoarceti la arborele familiei voastre si sa meditati. Cereti ghizilor familiei voastra sa va reveleze daca s-au facut avorturi si daca da ….transformati prin lucrarea voastra de lumina, aceste gheme-norisori in sori si zambet.
E greu sa inaintezi cu vantul-strigat in fata si norul de copiii avortati alaturi insa e simplu, usor si frumos sa inunzi Cerurile cu dragul tau dupa ce toti fratii tai uitati si-au recapatat chipul, se intorc si ei Acasa.
Cand se lasa valul peste ochii sufletului si disperarea va copleseste, cereti indrumare nu decideti sub degetul fricii sau al egoismului. Retrageti va la Centru si asteptati raspunsul.
Si el va veni insotit intotdeauna de multe ajutoare, deschideri de Sens, solutii, drag, asezare.
Stiu ce inseamna sa te indoiesti, sa fii insarcinata si macinata de milioane de intrebari. Stiu ce inseamna sa nu fie decat Cerul alaturi si tu doar sa speri. Stiu ce inseamna sa te intorci la Centru si sa te lasi in voia Cerurilor, fara sa vezi nimic inainte simtind doar niste brate invizibile cum te sustin, trista si bucuroasa, plina si goala, nesigura dar cautand, privind acest inceput din tot evantaiul de emotii. Si da…se poate sa participi la Viata oricum ar arata circumstantele in care te afli.
Dand Viata, va veti bucura de Viata, dand Moarte, veti primi Moarte oriunde ati fi intr-o vila cu zece etaje intr-un mercedes, oriunde.
Va invit in drag ceresc sa va faceti iertarile fata de Tot si Toate in triunghiul iertarii limpezind relatia voastra cu copilul interior. Rugati-va si pentru mosii si stramosii vostri pentru toate lucurile pe care le-au facut cu voie si fara voie. Si daca un scancet auziti, limpeziti Cerurile cu o initiere, un botez, o milostenie.
Si ei copiii nebinecuvantati sunt chemati de harpa divina sa vina sa faca valsul sferelor. Ii ajutam, ii primim, ii numim, ii botezam in sufletele noastre?