M-am intrebat de ce multi oameni pasionati de spiritualitate devin rigizi, orgoliosi, intepatori in chiar perioada lor de mijire de ce nu se bucura de micile rodiri inmultind smerenia, blandetea, iubirea in toate triunghiurile-teme pe care viata le dezcaluie pe Cale.
Cautand in adancuri am descoperit ca odata chemarea primita ( din triunghiul cu varful in sus, natura divina) triunghiul cu varful in jos( cel formata din minte inima, corp si care naste la mijloc personalitatea bazata pe ego) se revolta, isi scoate la suprafata toate ambitiile, dorintele, victimizarile, sabotand drumul. Si aceasta etapa poate dura destul de mult pana cand coaja (personalitatea) se transforma in peretii Graalului iar ambroziile ceresti coboara in Cupa.
Pe scurt dupa prima etapa de entuziasm si dezvelire urmeaza rascoala interioara apoi vine centrarea apoi din nou furtuna in care coaja( personalitatea) tipa pentru ca apoi Soarele interior sa topeasca plumbul si aurul sa apara daltuind Calea.
Stiu ca ne dorim cu totii un drum lin insa in adevar Muntele interior este imbratisat de o spirala formata din triunghiuri cu care e de dorit sa ne intalnim pana cand sferuta care suntem, straluceste.
Nu va nelistiti daca dupa primele dezveliri, chemari, deschideri apar prieteni care vin cu tentatii, se contureaza job-uri in care doar personalitatea voastra jubileaza, vin provocari care va atata ambitiile.
Intorceti-va in miezul care vi s-a aratat si cereti indrumare. Nu va pripiti. Muntele interior, Triunghiul nu poate fi urcat cu justificari, victimizari, complexe.
Asezati-va in Centrul Triunghiului si deschideti Cupa.
Ce bucurii va cheama, va vorbesc?