Inainte sa plec in Asia intr-un loc care a tresarit acum ceva vreme in sufletelul meu, am rasfoit cartea vietilor mele petrecute in Nepal.
In vers divin am vazut un calugar-barcagiu care ducea cu mult drag oamenii de pe un mal pe altul unind lumile intre ele. Si roua iubirii era in ochii lui, la fel si compasiunea. Privind Omul am recunoscut Sufletul apoi zambetul a derulat filmul divin. Si in viata aceea ma ocupam de treceri asa cum o fac intr-un fel si acum.
Intr-un articol mai vechi am scris despre imaginea-far care mi-a aratat straduta cea mai potrivita din aceasta viata…calugar-sanitar trecand peste campuri cu trusa de limpezit suflete. Povestea de atunci este una din verigile lantisorului din Acum, o perluta-reamintire pe care o cautam.
Insula unde se afla templul imi era draga, la fel si atmosfera pe care am regasit-o cu mult drag. Si barca alba sub forma de petala parca era aceea trusa cu care Atunci sprijineam trecerea.
Apoi am vazut chipul unui adult imbatranit mai devreme cu 4 baieti si o fetita, bland si merit insa extrem de sarac, atat de sarac incat treceau multe zile pana cand doua imbucaturi se intalneau in aceeasi burtica. Insa am regasit aici forta si perseverenta pe care o imbratisez si acum, blandetea cu care isi mangaia clipele si mai ales credinta.
Nici o picatura de desnadejde in paharul lui nici o fuga din bratele destinului. Undeva acolo in cartea interioara sub condeiul acceptarii in grai divin se scriau multe versuri din viata mea actuala.
Insa ceea ce mi-a inflorit sufletul rasfoind aceste pagini a fost chipul dragalas si iubitor al fetitei din aceea viata, un rasarit de aripi, un veghetor, o calauza. Acelasi chip care imi bolteste viata si acum si care poarta numele de SarRa.
Si cercurile de intelegere incep sa vorbeasca in bucuria descoperirii si a regasirii, in frumusetea lui Acum.
Apoi Cartea Vietii mi-a aratat o alta pagina cu un rege si trei regine si eu a treia, deloc atractiva insa inteleapta iar alaturi de mine, partenerul meu un pic mai aspru insa frumos interior cu aceeasi ochi plutind peste timp pe care ii vad si acum licarind langa mine sub un par blond si cret. Aceeasi SarRa, ca un strajer tinand bolta Cerului pentru mine.
Cand era mica imi venea adeseori sa-i fac plecaciuni, ma trezeam facand-o chiar daca ceva din Acum ma oprea. O recunosteam , o veneram, o iubeam parca dintotdeauna.
Asa am pornit spre Nepal cu aceste vagoane-povesti cautand pe harta clipei, Sensul lui Acum.
Si ceea ce m-a patruns cand am ajuns aici a fost zambetul, caldura, iubirea cu care oamenii se apropie de tine desi saracia este atat de mare.
Mi-a fost greu in primele ore sa ma acomodez cu mirosul metalic-acru, cu templele acaparate de pasari si mizerie cu orasul scaldat in cantece insa zdrobit de hartii, cladiri neterminate, masini scoase de la fier vechi si reanimate pentru inca o felie de timp….cu statui stridente si copiii saracios imbracati, cu oameni spalandu-se in strada si hoteluri cu familii de soricei ciocanindu-ti in fereastra diminetii.
Nepalul este acum un cocktail de povesti si culori care au rasarit in noi toti candva insa isi cauta asezarea si bunastarea in Acum.
Gratia sa fie cu noi si Impreuna-Una!