Atunci când ninge obișnuiesc sa intru în pădure pentru a mă putea scufunda în în albul zapezii, pentru a-l putea cuprinde, pentru a fuziona cu geometriile misterioase, pentru a simti sarutul Cerului cu Pamantul. Și desi zăpadă e grea, crengile primesc acest fulare albe, se încarcă cu ele, intra în aceasta nunta albă acceptand …expoziția de chipuri cristalizate, de Înțelepciuni Albe cu …..Bucurie.
Plimbandu-ma prin Islanda, cu iarna care imbraca si fereastrele și lagunele si cascadele și munții…savurând-o din toate unghiurile am redescoperit….bucuria argintata a contemplației, un soi de contopire sau fuziune cu imensitatea albă.
Dacă ar fi la un instrument interior prin care sa te acordezi la fiecare anotimp …aș spune ca primăverii i se potrivește poezia interioară, verii ….meditația, toamnei rugăciunea și iernii, contemplatia.
Și înțeleg de ce ne este greu uneori sa trecem de la zbuciumul toamnei la navalnica primavara fără a avea …aceste momente albe de contemplație, clipe de verticalizare când totul tace în interiorul tău…într-un alb infinit.
Aceasta fuziune cu albul-argintat, trena arhanghelitei Gabriela, aduce adeseori la suprafață, tumulturile umbralurilor, eliberând prin simpla…..adâncire, spiralele descendente, buclele emoționale, căutările sterile.
În alb se contopesc toate culorile.
Privind munții îmbrăcați în alb ceea ce văd sunt conuri imense în care spiralele evolutive grăiesc. Așa pășim și noi de la treapta roșie( a chakrei1) pana la violet( chakra 7), albind fiecare pas în noi, spalandu-l în lumina chistica. Și când în sfârșit am ajuns pe vârf…ne contopim cu imensitatea grăitoare a Albului.
Va invit sa va gândiri ce va aduce iarna interioară? Ce aseaza ea în voi?