În urmă cu câţiva ani, am călătorit întâia oară în Lisabona, un oraş cu care am simţit o incredibilă legătură de suflet şi care mi-a imprimat încă de la primul pas certitudinea că mai fusesem acolo cândva. Într-una din plimbările acelor zile, mi-am schimbat subit intenţia de a vizita un obiectiv turistic renumit şi am decis să mă las purtată fără planuri sau premeditări spre viaţa firească a oraşului, să mă amestec printre locuitorii lui şi să pătrund în scenele simple unde ai impresia că sălăşluiesc discreţi sfinţii protectori ai locului.
Urmându-mi gândul călăuzitor, am ajuns într-o mică librărie, iar acolo am solicitat să fiu îndrumată spre raftul cu astrologie. Mi-am ales o carte cu coperţi frumoase – acum pe raftul de acasă – şi am deschis-o la întâmplare. Am citit acolo aşa: “Multă lumea se întreabă unde ne ducem după ce murim, dar sunt mai puţini cei ce se întreabă de unde venim în momentul în care ne naştem.” M-am recunoscut în această frază şi am derulat rapid în minte zecile de mii de nelinişti şi nelămuriri care mi-au forţat în timp acceptarea şi integrarea noţiunii de reîncarnare, atât cât am putut cuprinde cu înţelegerea şi intuiţia în diferite etape ale vieţii mele. Cu ce planuri m-am născut pentru viaţa aceasta rămăsese cumva un subiect mai puţin vizat în anii aceia mulţi în care am cercetat ideea de moarte.
Abia când m-am apropiat de astrologie am conştientizat şi amploarea acestei perspective. Cu ce intenţii evolutive ne însoţim naşterea, unde mai avem de lucrat, cum şi în ce fel putem creşte prin experienţele vieţii de acum? Acestea sunt de fapt întrebările de la temelia unei hărţi astrale, iar prin instrumentele astrologiei putem obţine astăzi un set de confirmări, instrucţiuni de vindecare şi dezvoltare de o acurateţe uimitoare, dar şi de o fineţe suplă, care nu dă verdicte, nici nu obligă la un singur traseu de viaţă posibil fiecăruia dintre noi. O astrogramă conţine o colecţie de principii universale, ordonate personalizat, în funcţie de coordonatele naşterii, însă ea descrie totodată o evoluţie dinamică, vectorială, nelimitată ca potenţial.
Folosindu-ne de astrologie – care, desigur, nu este unica poartă spre asemenea înţelegeri – putem verifica informaţiile despre existenţele noastre anterioare obţinute prin alte tehnici (vis, dedublare astrală, meditaţie etc.). Atunci când pur şi simplu nu accesăm prin mijloace suplimentare astfel de indicii, este suficient să ne folosim astrogramele într-un mod simbolic, corelând dinamica semnelor zodiacale, planetelor şi caselor sub forma unor scenarii posibile din care să extragem esenţe, atmosfere din jurul vieţilor noastre anterioare. Tipuri de căderi din trecut pentru care am venit acum să ne luăm revanşa, tipuri de răspunsuri corecte pe care ne putem baza în prezent sub formă de talente native, dar şi tipuri de noi provocări prin care continuăm să înaintăm.
Prin astrologie mai obţinem un indiciu: acela că experienţele noastre de învăţare pe drumul revenirii spre centru sunt supuse ciclicităţii. Aşa cum la şcoală studiem o materie în mai multe etape, fiind nevoie să absolvim o clasă pentru a accesa următorul nivel al acelei discipline, la fel şi vieţile noastre se compun din aceleaşi ingrediente majore – semnele zodiacului în astrologie – pe care le tot exersăm în diverse combinaţii, astfel încât să le găsim manifestări din ce în ce mai creative, înălţătoare, rafinate.
Ne naştem la întâmplare? În niciun caz. Uităm planul cu care venim la viaţă? Cel mai adesea, da. Însă acel plan ne rămâne fidel până la următoarea trecere, indiferent de uitarea noastră şi ne aduce în cale experienţele potrivite pentru a măiestri ceea ce ne-am propus, pentru a urca pe trepte vibraţionale mai înalte decât reuşisem anterior, pentru a creşte de la o viaţă la alta şi pentru a învăţa despre desăvârşire. Pentru a ne face harta astrală cu adevărat funcţională, dacă ar fi să potrivim toate acestea în cuvinte astrologice.
Adresa de contact: cristiana_tanase@yahoo.com