sau sa fii inlauntrul tuturor.
Despre teritoriile empatiei s-a scris in fel si chip insa nu de la Centru.
Configuratia geometrica a empatiei este formata dintr-o sfera alb-argintie purtand in miez triunghiul divin, inconjurata de multe cercuri de diferite culori. Din centrul triunghiului tasnesc raze care ating cercurile, lasand rodirea lor sa inunde Totul.
Empatia presupune intoarcerea Acasa la Triunghiul graitor descris de Mama-Tata-Copil, fuziunea cu Sf Trinitate, insasi scufundarea in Marele Tot.
De aici totul capata inteles iar trialogul, consilierea, dezlegarea, initierea sunt pline de iubire, mangaiere si rodire.
Ascultarea in empatie nu este pe orizontala urmand formele si continuturile si nici tipatul persoanei ci este pe verticala simtind conexiunea cu sufletul univesal primind indrumarea acestuia si picurand in cupa interioara, dezvelirea clipei, binecuvantarea ei, marele inteles.
In versul empatiei se afla contopirea sferelor a celor trei pana cand mijesc ghioceii interiori, florile bucuriei.
Empatia nu urmeaza poezia neroditoare a intrebarilor seci, statul pe scaun, urmarirea protocolului invatat in facultatea de psihologie, raceala formelor.
Ea este fuziune minunata a sferelor care suntem cu sfera empatiei, recunoascandu-l pe Unul-Una in Tot si Toate.
Apoi valsul continua atingand toate sferele marturisind Unimea, Bucuria, Frumusetea Omului intors Acasa, inauntru a Tot si impreuna cu Totul.
Despre empatie….
