Am avut multe existente de scriitor singuratic sau calugar sau razboinic al luminii aparand hotarele si uite asa ma trezesc uneori pe aripa diminetii schimnicind sau celibatand sau cautand in Gratie, aristocratia singuratatii.

Iubesc libertatea interioara si exterioara si recunosc ca la inceputul valsului meu cu familia am simtit un corset cum parca ma sufoca, o padure ma tinea prizonier in ea, un stalp parca ma legase. Si de multe ori anuntam cu dragalasenie o mica retragere de maxim trei zile si le explicam micutilor ca imi doresc sa  sa ma inteleaga, nu ii parasesc  ci doar imi coafez un pic campiile, dealurile, muntii interiori.

Am tot folosit goarna pentru a mi regasi insula insa mi-am dat seama din aproape in aproape ca pot sa scriu in noapte, sa meditez peste zi, sa ma bucur in zori fara sa mai am nevoie de aceste calugarii. Au fost candva  o Singuratica acum onorez acest Acum in Impreuna.

Si cand revine starea si ma cheama Templul doar privesc in interior, imi asez stelutetele si incep sa stralucesc printr-un mic articol, schimnicind cu voi, tragand clopotele cu toata Planeta.