Nu sunt dragalase aceste cuvinte arest/ inchidere/inchisoare insa atunci cand nu onorezi multa vreme iubirea, apare arestul relational astfel ca nu te mai vede vreun barbat sau vreo femeie cand nu onorezi profesia… locul si drumul nu-ti se dezvaluie, cand nu onorezi orice plan in care ingerii vietii cuvanta, apare un soi de arest in care esti tinut pana cand ai inchis tema, temele in interiorul tau si ai deschis in cupa sufletului, darurile experientelor traversate.
Maestrii Trecerilor nu-ti reveleaza un nou partener sau o profesie intregitoare pana cand in interiorul tau nu ai vindecat acele triunghiuri bolnave in care duhnesc neinvatatele.
Odata ce ai trecut puntea invatarii si ai patruns tesatura cunoasterii si recunoasterii, drumurile ti se deschid si ele sunt boltite de multi luminatori vizibili si invizibili.
In arest, ca spirit te simti uitat intr-o clasa, singur doar cu ghidul tau, usa inchisa, singurul zgomot fiind al clopotelului care te imbie sa-ti faci temele fara sa te mai uiti in exterior, sa te compari, sa te plingi, sau sa gasesti tapi ispasitori.
E un moment minunat sa te uiti doar in tine si sa te rescrii cu penelul iertarii, iubirii, bucuriei.
Nu fortati usile destinului. Lasati-va in mainile ghidului vostru si cinstiti in sfarsit fiecare plan al vietii, vazand talcul anumitor experiente, integrand rostul lor.
Cand bucuria va va anima din nou sufletul si roua iubirii va curge, veti sti ca Portile s-au deschis si drumuri frumoase, cuvanta….