Uneori in cuplu, apare pretentia aceasta ….unul sau altul sa dea tonul, sa impuna ritmul, sa genereze partitura. Si cel care trage sa fie ca el raneste celalalt suflet cu aceasta sfoara a asteptarilor, orgoliului, nevoii de control inchizand porii iubirii.

Si pentru ce tragem de sfoara?….ne dospeste oare sa-l vedem pe celalalt inotand in ateliere pe care nu le simte, nu le vrea sau mergand cu noi in locuri pentru care nu are chemare sau acceptand regimul vegetarian pe care noi il impunem vehement pentru ratiuni care nu tasnesc din Centru ci pentru ca e un trend anume pe care vrem sa-l urmam sau pentru ca asa vreau eu.

Tragand de sfoara infasurati gatul cuplului in suparare, disperare, tipat. Si apare frustrarea si nevoia de eliberare si intr-o clipa tot ce ati crezut ca ati construit se topeste lasand in urma praful neacceptarii, neiubirii,neincrederii.

Pe tine ce te anima? Ce simti? Te cheama vreun loc anume in aceasta etapa? Sunt cateva intrebari pe care le puteti lasa in teritoriile cuplului fara sa trageti  de capatul vostru de sfoara. Alegeti trei zile de post si meditatie si cand se va coace raspunsul veti sti in Impreuna-Una ca din triunghiul intregitor, eu-tu-Sursa a tasnit un raspuns, o bucurie intregitoare, un balsam ceresc.

Daca trageti….sa fie Turcia eu asa vreau si doar asa, veti avea un personaj absent sau agresiv langa voi si o comunicare gatuita.

Cand onorezi teritoriile invizibile ale cuplului, intrebarea, trialogul, mediatia iti sunt sfetnici iar decizia este in Unime.