Copii fiind, câţi dintre noi nu am privit muţi de uimire cerul împânzit de stele al nopţilor senine de vară, în aerul călduţ şi curat al vreunui colţ fermecat de României? Îmi amintesc ca pe o icoană a primilor mei ani puzderia de sclipiri ce coborau atât de aprope de noi în orele de după asfinţit, încât te simţeai nu sub, ci printre stele. Puteam asculta acel cânt ceresc ore întregi. Printre luminile nopţii, Luna pâlpâia un dulce mister, o tăcută aducere aminte despre necuvinte şi nelumesc, despre cine suntem dincolo de pelicula cu percepţii şi impresii conştiente ale omului din noi.
Scriu aceste rânduri în zi de Lună Plină.
Pentru dorinţa ce se insinuează în creşterile noastre ca adulţi de a dibui sensurile vieţii, un înţelept aliat este astrologia. Venind aici, în lumea cu bolţi sublime din nopţile senine, purtăm în noi întreaga viaţă pictura cerului din momentul naşterii noastre. Harta astrologică natală rămâne astfel martorul aspiraţiilor cu care ne-am avântat în încercarea de acum de a deveni Om.
Zodiacul reprezintă o succesiune de procese reunite sub forma celor douăsprezece semne, de la Berbec la Peşti. Este o grupare de arhetipuri, de principii-rădăcină de la baza tuturor fenomenelor. De fapt, aceasta este modalitatea prin care infinitul proceselor exterioare şi interioare “încape” într-un singur cerc, cel astrologic.
Dacă ar fi să privim cu precădere contururile Lunii într-o astrogramă, le vom găsi fie aproape ascunse, discrete, fie din ce în ce mai clare, până la rotunjimea perfectă a Lunii Pline, fie din nou tot mai palide, până la întunericul vibrant al Lunii Noi. Astfel, printre primele informaţii ce rezultă dintr-o astrogramă se află faza Lunii pentru momentul calculului ei.
În harta oricărei clipe, Soarele şi Luna – cei doi luminători după cum se mai numesc în astrologie – se află la anumite distanţe reciproce pe cercul zodiacal. Soarele reprezintă un aspect conştient, “combustibilul” ce alimentează activ procesele de creaţie, în timp ce Luna corespunde unei laturi inconştiente, reactive, emoţionale. Soarele parcurge un semn zodiacal în aproximativ o lună. În acelaşi interval, Luna traversează întregul zodiac. Din aceste distanţe Soare-Lună rezultă Fazele Lunii. Cum Luna reflectă lumina Soarelui, creşterile şi descreşterile ei depind de poziţia în care se află faţă de acesta, de cât de mult îi permite unghiul pe care îl face cu Soarele să îi reflecte lumina.
Dincolo de teorie, să privim acum la simbolistica fazelor Lunii! Pasul ei descrie în prima jumătate a dansului un salt crescător: pornind de la o viziune inspirată, mai întâi existentă doar sub formă de chemare interioară (Luna Nouă), o aducem treptat în manifestare până la confruntarea maximă cu testul realităţii propriu-zise (Luna Plină). Astfel, la Luna Plină se atinge un apogeu în exterior al ciclului lunar. În aceste zile ajungem să vedem concret cât din viziunea iniţială de la Luna Nouă se poate implementa în condiţiile realităţii prezente şi sub ce formă. La Lună Plină suntem total implicaţi în viaţă, atenţi la jocurile ei, la circumstanţe şi oameni, la contradicţiile şi paradoxurile lumeşti. Între toate acestea trebuie să aflăm maxima realizare a visului cu care ne-am avântat în urmă cu două săptămâni, la start.
Pe măsură ce Luna începe să descrească, o nouă perspectivă se insinuează în dansul energiilor de moment. Începe să se simtă o chemare misterioasă spre casă, spre tărâmul arhetipal. Simţim un altfel de impuls, unul spre interiorizare, spre linişte şi calm, spre retragere din zgomotul acţiunilor şi iluziilor jocurilor lumeşti. Curăţăm ceea ce trebuie purificat după confruntările din perioada de creştere, eliminăm surplusurile, învăţăm din erori, ne retragem dinspre lumea formelor şi pătrundem în cea a imaginaţiei. Ne privim, acceptăm şi vindecăm suferinţele şi pierderile, pentru ca în final să ajungem parcă transparenţi înpoi în oceanul de visuri şi idealuri dinspre care am pornit la precedenta Lună Nouă.
Şi-apoi un nou dans al Soarelui şi Lunii începe de la pasul de maximă contopire (căci Luna Nouă are loc când cei doi luminători se află pe cercul zodiacal al cerului fix în acelaşi loc). Lumina nopţii începe iar să crească.
Astfel, ne este martoră noaptea, prin strălucirile ei, că totul în unvers este alcătuit din fluxuri şi refluxuri şi că ambele faţete ale acestei înaintări precise sunt deopotrivă sfinte, pline de sens. Iar printre devenirile tale vei regăsi la orice vârstă acelaşi cer preaplin de stele, de promisiuni şi chemări pe care, copil fiind, îl iubeai simplu, fericindu-te că exişti sub o asemenea frumuseţe.
Sursa: cristiana_tanase