Incep dimineata scaldandu-ma in apele triunghiurilor cum as trece dintr-un bazin de intelegere in altul, lasand urdorii mintii, atasamentele, piticismele sa plece ca niste hainute care se desprind usor si simplu, supletea interioara reaparand frumoasa si emitenta asemenea unui soare.

Când pasirea aceasta cereasca s-a facut incepe valsul sferelor, aceea fuziune cosmica cu iubirea, pacea, bucuria care aduce in cupa interioara, linistea versului divin.

De aici doar de aici incepe izvorul intuitiei sa curga hranind articolele frecventei om, teritoriile zilei, trialogurile si initierile de la cabinet, atelierele si calatoriile.

De multe ori dupa aceste abundente ceresti, ma opresc lasand Cupa interioara sa primeasca. Starea de receptie se mareste si usor tandra dezvelire apare ca un tinut neexplorat si totusi stiut.

Intuitia este aripa de lumina, fosnet si Gratie.

Ea nu se arata in colb, abur, ceata ci dupa ce norii au trecut in tandra imbratisare a recunoasterii de Sine.

In adevar patrunderea in vers divin, clarcognitia si pacea interioara nasc la Centru, Florile Intuitiei, acele deschideri de Sens care ne hranesc Sufletul cu miresme cuvantatoare.

Etapele care deschid pasii ei sunt: limpezirea, deschiderea catre oceanul cosmic, bucuria de a fi.

Uneori imi plimb degetele pe clapele scrisului atingând fuioarele nevazute doar pentru bucuria de a simti ceva din plinul ei, curgerea nevazuta, fortele care irump.

Viul ei se deschide la Centru in orice Triunghi Trezitor insa curgerea ei plina de talc o simti cu adevarat in Valsul Sferelor.

Uneori o las sa-mi cladeasca un articol rapid si simplu lasandu-ma eu, spectatorul sa o privesc admirandu-i faldurile.

Acest penel cosmic ne-a fost daruit pentru a implini Vrerea Cerurilor, nu spre disputa nici spre falie ci spre atingerea Harpei Ceresti in ochiul dezvelit.