A intalnit rar cupluri de munte cu emanatie puternica, cautari, vise, patrunderi in vers divin, luminite care aprind cararile, viuri, bucurii, intregiri, mai des cupluri de deal care bland isi ating zarile, nu foarte animati dar caldurosi, empatici, buni sustinatori si foarte des cupluri de campie cu zambete risipite si ritmuri greute, patrunsi de plictis, oftand, asteptand.
Simt ca intr-un cuplu viu toate formele de relief sunt bine venite in functie de experienta cu care te imbratiseaza viata: sa fii la campie cand vin multe trenuri-provocari si ai nevoie de detasare, acceptare, liniste, sa fii deal si bland cand copii tai mici vor sa urce putin si in siguranta, inaintand in ritmuri micute si dragalase, sa fii munte, forta, maretie, avant cand vrei sa iei cu asalt Cerurile alaturi de sotul sau partenerul tau, transformand chemarile in rauri de bucurie, frumusete si iubire.
Intregul peisaj e bine-venit iar anotimpurile interioare ne sustin in a trece usor si plin de talc de la primavara blanda de la campie frumos contemplativa la ploaia de floare de la munte, vie, in freamat, atingand Totul, de la vara coapta a intinderilor fara sfarsit la racoarea placuta a muntilor, de la toamna aurie plina de imbratisare a departarilor la cascada de culori a triunghiurilor care ating Cerurile.
Fiecare cuplu isi are propriul relief si un cantec anume pentru fiecare anotimp. Voi?