Am intampinat ora 9 a diminetii lucrand pe mine, pe casuta in care locuiesc, pe oras, tara, planeta univers. Tesatura pe care o asezam la picioarele Altarului divin era simpla, draga, stiuta.
Braul maicii, apoi Graalul, Salba cu bucurii si peste tot si toate Cununa Preotesei.
Lucrarea continua si in bratele ei geometriile casutei se schimbau.
La ora 12 oo batranul preot si fiul, trecura pragul alegand centrul Casei ca spatiu pentru Frumoasa Rugaciune. In bucuria recunoasterii, taramul pacii, frumusetii, bucuriei si-a dezvelit podoabele si talcurile.Cei doi invitati ai nostri, baptisi, au simtit Unimea.
Inainte sa inceapa slujba Valentin imi spusese ca este delicat sa asezam in acelasi spatiu un preot ortodox si doi baptisi. Daca vor aparea conflicte?
Undeva in sinea mea, stiam ca o trecere se va face si acesti oameni dragi mie trebuiau sa fie acolo. Slujba si-a asezat trena cu spusele si nespusele aurii. Sufletele noastre zambeau in Cupa Unimii.
Apoi am cinat cu ochii vii si plini de recunoastiinta simtind ca Universul varsase mult in taina acestei zile si noi primisem….ceva ce inca reprezenta un Talc.
Pe seara am simtit sa slujesc din nou inchizand triunghiul. Dimineta incepusem ca Fiica, apoi venise Tatal si Preotul apoi am inchis lucrarea zilei ca Mama.
In ochiul cosmic, Centrul camerei s-a umplut de sfere mov-alb-argintii radiante, dospitoare in Unime…..Privind Centrul am vazut cum Sferele au format un Cerc iar la mijloc s-a configurat o piramida triunghiulara. In miezul ei verde, o sfera mica palpaia.
Am deschis ochii si mi-am amintit vocea lui Dalai Lama si toate vocile de lumina: Va iubesc pe toti, toate religiile, traditiile, toti necredinciosi, toti. Impreuna suntem Una.