Cand eram mica si scriam adeseori imi simteam interiorul ca o cupa care radia sub picaturile ceresti. Nu reuseam sa mentin bucuria acestei stari insa adeseori ma intorceam la sfiala de a primi simplu, cu drag mare, fara asteptari daltuind cu intentia Cupa, nu spre a ma mandri ci doar spre a simti frumusetea cerurilor care se varsau cu ambrozii cuvantatoare, pasii innaripand.
Mai tarziu odata cu initierile primite in diferite scoli de spiritualitate am observat cum aceasta cupa interioara capata diferite nuante in functie de energia care cobora prin articole, de acordajele pe care le daruiam, de lucrarile de lumina ale zilei, astfel incat o regaseam in unde aurie, alba-argintie, bleo de fiecare data alta din ce in ce mai frumoasa, umpland Cerul Interior cu multa Veselie.
Din aproape in aproape starea de receptie s-a marit, clarul a crescut astfel ca scrierea conectiva, atelierele si acordajele se faceau doar pe razele Graalului interior.
De multe ori la final de trialog apare aceasta cupa, in miez ca un raspuns ceresc la toate intrebarile cu care Omul se lupta.
Atunci cand ea nu se dezvaluie inseamna ca cel venit vrea sa fie inca victima, ii place sa caute tapi ispasitori, nu vrea sa vada intelesul, talcul unei provocari, se ascunde, evita, inca sta pe afara.
Intrarea in Centrul si Dezvelirea aduc in Ochiul Ceresc, aceasta Cupa.
Cupa este Divinul Feminin pregatit sa primeasca Hristosul este insasi Deschiderea care Cuvanta in Vers Divin.
Atunci cand nu sunteti Cupa, asezati-va la Masa Tacerii, asteptati Sarutul Universului si apoi Nelimitati Versul Clipei.
Graalul interior se dezvaluie in Faca Se Voia Ta in ochiul smereniei, bucuriei, recunoasterii.