Imbratisand riviera franceza si cea italiana alaturi de mama si fetita mea, in a patra zi de calatorie am ajuns in principatul Monaco. Inca de dimineata am simtit un nor foarte puternic care ramanea acolo pe umeri oricat de multe rugaciuni as fi spus. Am intuit ca e o tema veche asa ca am ales sa ma scufund in verdele maret si in a saluta castelasele zvelte deschizand fara ezitare …….poarta catre o noua intelegere sau catre un buchet de talcuri. Curgand cu grupul am ajuns in locul unde zeii lumii moderne……banii, imaginea si luxul…… sunt foarte puternici. E a patra zi ……mi-am zis si va fi cu siguranta o inchidere pe cruce.
Nu ma simteam miscata de entuziasmul grupului nici de clipoceala Sarrei sau de bucuria mamei eram in rolul de observator stand acolo si unind rugaciunea cu prezentul. Urcand catre palatul regal simteam sa prind viteza si sa ma desprind …..de ceilalti ca si cum ar fi urmat un moment al meu si aveam nevoie sa fie doar eu cu el. Pasind am simtit cercurile de sfere ca s-au activat, ca un ajutor celest de care aveam nevoie si cand am ajuns sus pe platou si am vazut statuia calugarului cu sabie……aproape totul din prezent s-a sters a ramas doar vechea manastire de pe stanca, stralucindu-mi in suflet ca un far indurerat, palpaind peste timp inca suferind in petele de sange…si pentru cateva clipe am retrait cu ochii interiori ….si cu inima strapunsa…..istoria locului. Era noapte 8 spre 9 ianuarie 1297 cand doi asa zisi calugari au cerut gazduire acestei manastiri si timpul nu era deloc bland, furtuna, ploaie, vant…si desi au fost refuzati de doua ori, a treia oara au fost acceptati, omeniti si chiar li s-au dat doua chilii simple dar curate ca pentru oaspeti. Calugarul care a inchis usa dupa ei eram eu….o alta ipostaza. Si tot eu am fost cel care s-a opus de doua ori intrarii in manastire a acelor necunoscuti, argumentand ca era ceva innegurat, greu, viclean in cei ce pretindeau ca sunt calugari. Presimteam o mare primejdie, un curent rece de moarte traversandu-ma de sus pana in jos ( si atunci ca si acum). Insa cuvintele unui calugar simplu nu contau in fata staretului care a decis sa fie primiti. Am vazut culoarele inguste ale manastirii, felinarul mic si tot eu conducandu-i in camerele micute, simple, curate. In noaptea aceea imi amintesc ca nu am inchis ochii rugandu-ma in continuu…..apoi undeva in jurul orei 3 00 am auzit voci, forfota, arme si am iesit in micuta curte a manastirii cu o sabie ascunsa sub mantie. Mergand am vazut cateva usi deschise si am inteles ca au trecut pe acolo….M-am repezit cu sabia intrand in lupta in care ramasese doar un frate viu….si cel mai drag, ultimul venit in manastire, un copil as zice de 10-11 ani. Si el lupta fara frica cu multi foarte multi soldati aparuti ca din pamant …manuind cu mare dibacie sabia pe care i-o daruise tatal. Adversarii erau puternici, reci si ochii sticlosi iti taiau respiratia. Filmul se derula lent din ce in ce mai lent ….fiecare miscare fiind atat de vie. Am vazut miscarile largi pe care le-am facut si lupta durand mai bine de 2 ore. Nu stiu de unde venea acea energie de a apara locul insa parea ca niste puteri nestiute se activau mereu si mereu pana cand am cazut atins de sabie in 7 locuri. In timp ce imi lasam trupul aici….am simtit durerea comuna a tuturor fratilor apoi am vazut blestemul pus de cel ce ii primise pe viclenii luptatori si anume staretul. Un hau s-a deschis si pentru o clipa am vazut 6 balauri inlantuiti…si am auzit vorbele…….Si nimeni nu va fi aici fericit si va veti lupta cu voi si intre voi si liniste nu va fi.
Am deschis ochii si am inteles…casapitori si casapiti …acesta este punctul 0 al acestui principat care straluceste la suprafata insa in interiorul lui istoria se repeta: victime si calai, invingatori si invinsi, agresori si agresati.Si haul era acolo cu cele 6 patimi strajuind timpul: minciuna, hotia, impietrirea, crima, banul, luxul. Desi palatul era puternic si frumos eu vedeam manastirea suprapunandu-se cu toate durerile, tipetele si lupta finala. Si era inca acolo strapungandu-mi sufletul peste timpuri. L-am intrebat pe AraN……ce mai simt acesti oameni din radacinile lor vechi insa …….puternice. Si am vazut un copac care avea balauri prinsi de radacini. Aceleasi patimi care inca colcaie in acest organism care acum ….doar luceste. Si nimeni nu are liniste. Caci ce se naste pe sabie nu poate veni cu pace, iubire, unime.
Simt ca mi-am lasat o bucatica de suflet in acest loc…si ca de aici am o revolta asta veche, statuta pe aproape toate casele regale care ne sug vlaga, puterea, forta inlantuindu-ne prin minciuni, patimi, iluzii. AraN imi arata ….trupul cazut…exact acolo unde ma asezasem ca sa vad schimbarea garzii la ora 11 55 si imi spuse….. accepta, iarta, iubeste…..elibereaza te de aceasta durere. Nu te mai ajuta. Ia-ti bucata de suflet pierduta. Am privit locul cu iubire. Am imbratisat acel moment cu caldura, blandete, acceptare…..multumind. Am chemat toate triunghiurile de lumina sa coboare si sa elibereze durerea din acel timp, toata furia, lupta, neacceptarea. Chem aici si acum toate bucatile de suflet pierdute!!!!Un fluture alb s-a ridicat asezandu-se in florile sufletului. O pace radianta m-a invadat….si toata gradina interioara a inceput sa glasuie, sa cante, sa zumzaie. Sufletul meu e complet, intregit, Acasa!!!!
Si locul? l-am intrebat pe ghidul meu, AraN. Haul s-a deschis pentru o clipa dezvelindu-mi cele 6 patimi graind prin oameni. Sunt prinsi cu totii in lanturile vechi. Si cei care nu stiu? Si ei au rezonant cu ele…si de aceea au venit aici. Nu e nimic intamplator. E doar o consecinta. Aceste vremuri includ plati accelerate pentru toate timpurile. Examene colective chiar daca vezi doar masini de lux, yahturi si zambete lucitoare. Sufltele lor sunt inlantuite si chinuite.
Si cand se va ridica blestemul? Cand pomul iubirii va straluci pe acest platou. Un copil va aduce iubirea christica aici dupa ce se vor inchide platile.
…..
M-am intors la Acum imbratisand platoul unde statuia unui calugar cu sabia……deschidea Timpurile. Fluturele alb ……imi zburda in petalele interioare florile bucuriei graind peste vreme.