De multe ori vin acasa si ma asez in fata unui chip desenat de Ceruri si fara cuvinte simt cum Prezenta ma curata apoi ma incarca apoi imi aseaza vantul dragului in panze….
Si daca n-am cuvinte si m-am asezat la masa de scris prin ochii nostri se face fuziunea, contopirea, minunea.
Acum cateva zile tanjeam dupa aceasta icoana care disparuse la mutarea noastra dintr-o casuta in alta….Si parca adusa de un fular bleo-auriu, duminica am descoperit-o in mansarda si am coborat-o din nou in sufletul meu lasandu-i ochii sa-mi vorbeasca in miresmele iubirii….
Si lumina a curs impletind in cositele regasirii, dragul, frumusetea, dorul…..