Imi place sa las marea sa ma spele in triunghiul iertarii ca un prieten drag care ma asculta, ma intelege, ma aduce la Centru cu drag, iubire, blandete.
De cate ori o vad imi amintesc de adolescenta in care cel mai drag duhovnic ea era.
Acum o simt mai aproape ca si cum prietenia aceasta s-ar fi inmultit astfel ca las in bratele ei toate rufele trecutului se fie spalate, sa primeasca balsam, sa straluceasca.
Apoi incep sa curg in mantra proprie glasuind peste departari…..Si parca ea, marea ma ajuta deschizand portile, boltind intelegerea, luminand….