De multe ori devenim arici sau caracatite sau panterute atunci cand un punct din marea vedere ne-a fost mototolit. Dar oare punctul acela isi mai avea locul in marele puzzle sau trebuia rescris? Dar oare noi trebuie sa ramanem acolo sau e de dorit sa facem trecererea pe un alt cerc de intelegere?
Ne-am stalagmizat intr-un punct de vedere sau e nevoie sa cristalizam ideea sau proiectul nu atasat si agresiv ci cu blandete, limpezime in vals cu Gratia?…..
Adeseori ne rigidizam sau luptam pentru ceva ce nu mai corespunde arhistrategiei de lumina, ceva ce a fost si trebuie rescris in asa fel incat sa radieze catre ceilalti si interlocutorii nostri sa-l recunoasca si sa-l imbratiseze, nu sa-l respinga.
Atunci cand un proiect iese in timpul optim din Pantecul Gratiei si este prezentat cu bucurie el nu trezeste animozitate ci drag, entuziasm, participare.
Emotiile egotice asociate unei idei starnesc conflictele, dialogurile sterile, provocarile in implementare de aceea va rog sa fiti atenti la buchetul care insoteste Conceptul. De el depinde explozia de incantare sau soptele rautacioase, zgomotele, respingerea. Experientele ne reflecta interiorul.
Timpul in care ne aflam acum conlucreaza cu marile idei, sustine marile aterizari pe care e de dorit sa le facem in triunghiurile treziei noastre.
Si daca sunteti moasa …si va plac ideile atunci incercati sa meditati in triunghiurile schimbarii, sa dospiti in Unime in asa fel incat ceilalti sa va raspunda la Centru, imbratisand ceea ce aduceti aici, cu iubire, incredere, forta.
Cristalizand frumos un proiect, veti atrage toate resursele pentru a-l materializa si a-i da aripi in sufletele tuturor.