De multe ori cobor de pe caii scrisului, ca Fiu si zambesc gandindu-ma ca Fiul, Fiica inchid Triunghiul.
De data aceasta Poarta a ramas deschisa si un covor alb s-a asternut ca si cum Gratia urma sa paseasca fara degetele mele, in lumina glasuind.
Din departare copiii purtand cununi de roua mi-au umplut privirea, sufletul, dragul. Lumini dansand….
De ce roua? am glasuit….E sufletul florii iar cununa e darul lor in rodire.
Apropiindu-ma am vazut cum copiii se jucau cu un praf de vis care a avea irizatii mov-albe.
As fi vrut sa intreb mai mult insa un ecran s-a dezvelit si pe el visul compus dintru-un cerc mov apoi unul alb iar la Centru a aparut un fel de cerc micut care a devenit o sfera inauntru fiind visul pe care vi l-am povestit mai devreme( articolul precedent).
Ce dragut e! Ca o jucarie cosmica….am spus!!M-am dus la el, am pus mana pe configuratia din mijloc si am inceput sa-l modelez cu palme de lumina.Razele il atingeau bland dezvoltand sferuta, largind-o.
Un copil cu o cununita frumoasa roz alba a venit si si-a pus manutele radioase in lucrare, plamadind cu mine. Apoi a venit, altul si tot asa pana cand visul a crescut impletind toate cununile, luminand.
Cand am simtit linistea l-am luat si l-am privit ca pe o tesatura-sfera. L-am asezat la mijloc in hora copiilor intr-un triunghi alb care atunci aparuse.
E timpul….Toate cununitele l-au mai atins odata, triunghiul a radiat si visul a pornit ca o nava micuta-sfera, atingand Portile.
Unele s-au deschis, altele nu insa toate au fost ATINSE.