Priveam Ochii apoi Lumina si deodata un taram minunat atins de entitati cu aripi, vaporoase, alb-bleo, cu chipuri prietenoase ….s-a dezvelit ca o poveste care statea in spatele unei cortine si abia acum putea fi vazuta, de sufletele zglobiii iesite la joaca in viul regasirii.
Frati dragi si surioare mi-a venit sa soptesc …..si una din ele, cea mai inalta, cu chipul bland ca o plutire cantand la harpa si-a indreptat ochii spre mine si desenand un cerc si-a marturisit invitatia….sa vin alaturi si sa cant la un mic fluier-curcubeu.
Dar eu nu stiu….am exclamat insa ceva din mine a inaintat si fluierul s-a asezat de la Sine…..cantand el singur pentru mine…..o melodie plina de sfasiere si dor, veche si noua, plutind pe un nor. Priveam acum cum toti cantam iar pe o carare simpla alba ……Oameni veneau ….putini la inceput apoi mai multi, tinandu-se`de mana si iubindu-se, dansand sau doar pasind cu sufletele atinse de melodie, cu sufletele zburdand intr-o mare de bucurie.
Cantam nu eu ci fuierul si toata largirea parca stia o partitura minunata in care mai multe instrumente erau solisti si totul una, un singur sunet, o singura melodie, o minunata contopire.
Pe fiecare fald al partiturii, oamenii veneau cu suflete in culori minunate diferiti si totusi asemenea, chemati sa faca drumul spre Acasa, sa cante alaturi de Ceruri, sa recunoasca viul lui Impreuna si minunea lui Totul-Una.
In fata orchestrei, imbracata in alb, chipul Mamei radia …….atingand pe raze fiecare pas, fiecare om, marea intoarcere. Bratele ei se intindeau catre toti si cei ce mai aveau retineri primeau in petalele sufletului o mijlocire, o sustinere, o bucurie astfel ca pasirea sa le fie draga, paradisul sa-i inunde, bucuria sa-i patrunda.
Ii simteam chipul stralucind in toti iubind marea de oameni si insasi Omul in marea lui frumusete.
Apoi s-au asezat ei Fratii si Surorile intr-o hora mare formata din mai multe cercuri atingand pe o anumita nota Miezul, radiind catre Tot si Toate, atingand Planeta, glasuind in Lume. Maica era acolo innoind pasul, dezmierdand regasirea, atingand sufletele cu rauri de iubire.
Copiiii mei….si versul ei se desfacea in sufletele noastre cu drag mare, mireasma si plutire.
La mijloc din aproape in aproape au ramas copilele care si-au unit bratele, apoi au atins lumile si pe un anumit acord au lasat o Graire.
De aici ei oamenii au devenit sfere albe cu miezul colorat plutind usor apoi intrand in vals cu viurile lui Acasa, alte sfere cumva uitate, acum regasite.
Valsul era strans la mijloc pe anumite acorduri si apoi largit atingand lumea, oamenii, regasirea.
Muzica se mutase in tot, fluierul-curcubeu calatorind de la un suflet la altul, viu in acorduri, drag si vechi….amintind Intoarcerea.
Eram doar Sfere, Muzica si Vals…..intr-un singur ACORD PLIN, FRUMOS, REGASIT.