Dupa initierile cu maestrii fizici sau nonfizici, in timpul meditatiilor, contemplatiilor, in lucrari de lumina, in scrisul conectiv de multe ori coboara norisorul auriu al somnului  ca o calauza dragalasa in labirintul cunoasterii, un prieten drag si un initiat care te ajuta sa asezi in rafturile interioare ceea ce ai primit in timpul revarsarilor de Sens.

Si de multe ori va treziti cu o conexiune, un rod, o intelegere, o legatura intre vertebrele cunoasterii pe care nu ati intuit-o inainte de baia de lumina.

Atunci cand intr-un templu dupa cateva minute de contemplatie va vine sa dormiti lasati-va in bratele atipelii dand voie lucratorilor in lumina sa va aseze in debaraua proprie imbunatatirile de care aveti nevoie.

Nu va opuneti ci lasati ca aceasta rapire in lumina sa va rotunjeasca.

Si daca in fata sitului se afla o pajiste atunci predati-va ierbii si lasati ca razele cunoasterii sa va inunde interiorul boltindu-l cu mii de sensuri.

Aceasta dulce atipeala e mireasma Cerurilor, degetul de lumina, leaganul bucuriei… deschizand noi porti in arhitectura intelegerii.

Atunci cand cititi o carte din lumina permiteti  bratelor somnului  sa va iubeasca pentru a va trezi conectati, cu temele facute, roditori.

Ceea as vrea sa nu uitati este starea cu care patrundeti in versurile divine.

O stare-cupa va deschide multe unitati de Sens, o stare proasta se spala in timpul atipeliii fara sa fie neaparat si aducatoare de Sens.