In mai multe articole dedicate copiilor pe care le-am publicat pe blog-ul meu am vorbit despre darurile pe care maestrii nostrii mici de inaltime dar sprinteni la minte si largi la inima, le au.
Aflata intr-o vizita la o persoana foarte draga mie in ajunul acestui Craciun, am primit eu si familia mea cate un mic cadou: sotului meu si fiului meu li s-a oferit cate o pereche de ciorapi crosetata de mana, mie o pereche de sosete cumparate de la magazin iar fiicei mele, nimic. Acolo s-a oprit lana iubirii insa a aparut in peisaj un mic salvator care a venit cu multe daruri acoperind ca un abur dragalas si roz, golul care se marea in sufletul micutei mele SARRA.
Mi-a fost greu sa trec prin poarta acestei lectii insa constiincioasa am inceput sa ma rog si sa pun in atmosfera seriii, zambet, caldura, apropiere. Poate nu a observat, mi-am spus. E inca micuta.
Desi jucariile pareau sa o cuprinda si pomul de iarna frumos impodobit ii radea in ochisori, Sarra nu avea dispozitia ei radianta si coplesitoare in care tu ca parinte te simti ca ACASA……totusi povestea parea sa curga pana cand …..ceva s-a oprit.
Mama, eu vreau sa mergem acasa. Eu nu mai vreau sa ramanem aici. Mie nu-mi place de doamna X. Nu are sufletul frumos, mama.
De mai multe ori aflata in vizita la aceasta doamna, Sarra mi-a spus sa plecam pentru ca nu-i placea spatiul dar mai ales interiorul gazdei.
Acesti intelepti ascunsi care se conecteza mai usor decat noi la sufletele celor prezenti, stiu ce este in fiecare. Poate nu ne simtim confortabil cu adevarul enuntat de ei insa e bine sa nu-l neglijam. Sa ne intoarcem la el. Micutii nostri mari nu pot fi pacaliti. Sunt cei mai buni diagnosticieni.
Uitati-va in ochii lor si veti culege cele mai bune decizii pentru relatiile pe care le aveti. Accesati-le aceste daruri si va veti umple panerele interioare cu intelepciune, puritate, iubire!!!!
Sa fim IMPREUNA si toti-UNUL!!!