Ma simt adeseori un strajer, tacut, mut iubind la Portile Vremii, Trecerea.
Ma opresc fara Pas si privesc de la capatul unui culoar, Curgerea.
Ce sa fac Trinitate, eu strajerul, scribul, cavalerul tau?
Sa talcuiesti aducand din colb, Rosturile Vremii.
Ma simt mica, subreda, nepregatita.
Totul s-a scris….firul divin e Aici. Urmeaza Cuvantul.
Oare oamenii simt versul divin asa cum se scrie?
Ei stiu, timpul ii ajuta.
Ce rost are FrecventaOm?
Sa-i slefuiasca si din insasi marmura vremii, sa se reveleze el…. Omul.
Ce nu s-a asternut in ei?
Zborul
Vor stii ei sa-si recapete aripile?
Sunt insasi Cerul.
Oare cum sa rescriu pentru ei ceea ce tu asezi in Cupa?
Simplu, dezvelind cu incantare.
In mantia rabdarii ma simt atat de nerabdatoare…
…………………………………………………………………..
E timpul pacii?
E insasi Timpul.
………………………………………………………………………..
Tata mi-e dor de Tine.
Sunt aici cu voi-Una.
Ce rost au Copiii Unimii? In vers divin ii simt atat de aproape.
Prin ei vine Innoirea.
Ei sunt Eu, insasi Dezvelirea.
Ma uit pe chipurile lor si vad Lumina, Rasarit, Spusa.
Cu ei se face Saltul. Asa Cupa straluceste.
Si cum putem sa-i onoram?
Cinstindu-i, dezvelindu-i, iubindu-i.
In taina Unimii, noi toti suntem Graalul.